Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Studiu: Dacă dinozaurii nu dispăreau, astăzi nu am fi avut struguri

08 Iul. 2024, 22:00
 // Categoria: În Lume // Autor:  Realitatea.md
08 Iul. 2024, 22:00 // În Lume //  Realitatea.md

Strugurii au jucat un rol important în istoria omenirii, dar aceste fructe care au stat la baza vinurilor produse de om de mii de ani nu ar fi existat dacă dinozaurii nu dispăreau acum 66 de milioane de ani, potrivit unui nou studiu, transmite Digi24.ro.

Când asteroidul a lovit Pământul acum 66 de milioane de ani, a șters de pe fața planetei animalele uriașe și greoaie și a permis altor ființe și plante să se dezvolte și să prospere.

Descoperirea unor sâmburi fosilizați de struguri în Columbia, Panama și Peru care au între 19 și 60 de milioane de ani arată cum aceste fructe au împânzit pădurile dense ale Pământului, ajungând să se răspândească pe tot globul. Unul dintre sâmburii noi descoperiți provin de la cel mai vechi specimen de plantă din familia viței de vie găsit în emisfera vestică, potrivit unui studiu publicat luni în revista Nature Plants.

„Aceștia sunt cei mai vechi struguri descoperiți vreodată în această parte a lumii și sunt cu câteva milioane de ani mai tineri decât cei mai vechi [struguri] descoperiți vreodată pe partea cealaltă a planetei. Această descoperire este importantă pentru că arată că după dispariția dinozaurilor, strugurii au început cu adevărat să se răspândească în toată lume”, a spus autorul principal al studiului, Fabiany Herrera, administrator asistent de paleobotanică al Field Museum din Chicago.

Potrivit cercetătorilor, când dinozaurii au dispărut, absența lor a schimbat întreaga structură a pădurilor.

„Animalele mari, precum dinozaurii, sunt cunoscuți pentru [capacitatea lor de] a transforma ecosistemele din jurul lor. Credem că dacă erau dinozauri mari care mergeau prin pădure, cel mai probabil doborau copaci, ceea ce făcea pădurile mai deschise decât sunt azi”, a spus Monica Carvalho, administrator asistent al Muzeului de Paleontologie de la Universitatea Michigan.

După ce dinozaurii au dispărut, pădurile tropicale au devenit copleșite de vegetație, iar straturile de copaci au creat un subarboret și o boltă de ramuri și frunze. Aceste păduri dense împiedicau lumina să ajungă la plantele mai mici care trebuia să concureze pentru resurse.

Speciile de mamifere și păsări care au apărut după dispariția dinozaurilor au ajutat să răspândească sâmburii de struguri. Vița de vie s-a răspândit, s-a adaptat și apoi a dispărut cu timpul din unele părți ale lumii, precum America de Sud și Centrală.

De asemenea, oamenii de știință doresc să investigheze și alte exemple de plante fosilizate, precum floarea soarelui, orhidee și ananas, ca să vadă dacă ele existau în pădurile tropicale antice.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.