Studiu sociologic: Cei mai mulți tineri cu dizabilități din RM afirmă că au nevoie de activități de ghidare în carieră

Cei mai mulți tineri cu dizabilități din Republica Moldova (94%) consideră că au nevoie de activități de ghidare în carieră, pentru a-și spori șansele de angajare în câmpul muncii și de a avea un trai decent, denotă rezultatele Studiului sociologic „Politici și practici de ghidare în carieră a tinerilor cu dizabilități din Republica Moldova”.

Pe scara valorică a tinerilor cu dizabilități, deținerea unui loc de muncă (87%) și obținerea unei profesii (82%) se regăsesc printre valorile care sunt în mare / foarte mare măsură importante pentru ei. Totodată, 50% dintre toți tinerii cu dizabilități chestionați au menționat că sunt deloc / puțin pregătiți pentru accederea pe piața muncii.

Potrivit rezultatelor studiului, în pofida unor progrese înregistrate la nivel de politici și practici, există multiple provocări în asigurarea ghidării în carieră de o manieră incluzivă, care să răspundă nevoilor persoanelor cu dizabilități. Astfel, nu există o concepție clară și consolidată de prestare a serviciilor de ghidare în carieră pentru persoanele cu dizabilități; lipsesc mecanisme de implementare a prevederilor legale în domeniu; se atestă carențe în reglementarea serviciilor de suport pentru persoanele cu dizabilități în sfera profesională etc.

La nivel instituțional, prestarea serviciilor de ghidare în carieră pentru persoanele cu dizabilități, reprezintă prerogativă a mai multe instituții publice (educaționale, din domeniul ocupării forței de muncă) și a organizațiilor societății civile (OSC). Studiul constată o cooperare ineficientă între aceste instituții. Nu se asigură continuitatea intervențiilor de ghidare în carieră la nivelele educațional și de angajare în câmpul muncii. Activitățile de ghidare au un caracter sporadic și inconsistent.

64% din tinerii cu dizabilități intervievați au beneficiat de cel puțin un serviciu de ghidare în carieră instituționalizată. Dintre ei, 59% – în instituții de învățământ, 7% – în cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, 4% – în cadrul organizațiilor societății civile. Totuși, cca 1/3 nu au beneficiat de servicii de ghidare în carieră. Dintre ei, mai mult de jumătate nici nu au știut că asemenea servicii există în Republica Moldova.

Dintre cei care au beneficiat de servicii de ghidare în carieră instituționalizată, fiecare al treilea a declarat că simte nevoia de a se forma profesional suplimentar (62%). Totodată, tinerii cu dizabilități cred că mai degrabă familia îi poate ajuta la alegerea profesiei și accederea pe piața muncii, decât sectorul educațional sau de ocupare a forței de muncă. Nivelul redus de încredere în instituții formale se explică prin faptul că acestea nu reușesc să adapteze serviciile de ghidare în carieră la nevoile persoanelor cu dizabilităţi. Capacitățile resurselor umane în a asigura ghidarea în carieră pentru copiii și tinerii cu dizabilități, centrat pe nevoile acestora, sunt limitate.

Deseori, mediile de educație sunt inaccesibile, iar lecțiile și/sau activitățile de ghidare în carieră se realizează în lipsa unor materiale și instrumente de lucru adaptate la nevoile persoanelor cu diferite tipuri de dizabilități.

Informațiile nu sunt accesibile tuturor. Doar 26% dintre respondenții cu dizabilități au menționat că în timpul activităților de ghidare în carieră au fost utilizate materiale informaționale în format alternativ (imagini, video etc.).

Serviciile de suport pentru copiii și tinerii cu dizabilități, care i-ar putea asista în procesul educațional, sunt insuficiente.

Studiul sociologic a fost realizat în perioada februarie – aprilie 2021, pe un eșantion național de 1111 persoane cu dizabilități.

Mai multe puteți afla accesând studiul: https://www.keystonemoldova.md/wp-content/uploads/sites/4/2022/01/Study.pdf

Studiul sociologic a fost elaborat în cadrul Proiectului „Parteneriat transfrontalier pentru ghidarea în carieră incluzivă” nr. 2SOFT/1.1/145, implementat de Keystone Moldova în parteneriat cu Fundația „Alături de Voi” România, finanțat de Uniunea Europeană, în cadrul Programului Operațional Comun România – Moldova 2014-2020, prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate (ENI).

#studiu sociologic #tineri cu dizabilități #ghidare în carieră

În acest an, ora de iarnă se va schimba în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Ceasurile se vor da înapoi cu o oră, astfel că ora 4:00 va deveni 3:00, transformând ziua de 26 octombrie în cea mai lungă din an, având 25 de ore. Acest eveniment are o tradiție îndelungată și multiple implicații atât pentru viața cotidiană, cât și pentru sănătate.

Schimbarea orei nu e doar o joacă, cu ceasul, e o bombă pentru ritmul natural al corpului. Când ceasurile sunt date înainte primăvara, lumina dimineții, motorul nostru biologic, ajunge prea târziu. Rezultatul? Corpul se trezește în întuneric, fără semnalul natural care îi spune: „Acum e timpul să te trezești!”.

Efecte concrete:

Hormonii de trezire dorm și ei: Cortizolul, hormonul care ne dă energie dimineața, nu se activează la timp. Primele ore ale zilei devin obositoare și lente.
Creierul e în ceață: Neurotransmițătorii esențiali pentru stare de spirit și concentrare – serotonina și dopamina – nu sunt stimulați corespunzător, crescând riscul de oboseală, iritabilitate și depresie.
Somnul e dat peste cap: Lumina suplimentară seara întârzie secreția de melatonină, hormonul care pregătește corpul pentru odihnă. Drept urmare, adormi mai târziu și dormi mai puțin.

Practic, schimbarea orei transformă dimineața într-un teren minat: corpul și creierul sunt confuzi, hormonii nu mai funcționează corect, iar energia și dispoziția scad dramatic.

De aceea, experții recomandă ceea ce fac deja zeci de țări care au renunțat la schimbarea orei: să păstrezi o oră standard permanentă, pentru ca lumina naturală să-ți alimenteze corect ritmul biologic, zi după zi.

Turcia – exemplul de succes al orei permanente

În 2016, Ankara a făcut mutarea curajoasă: ora permanentă. Autoritățile au raportat avantaje clare: beneficii economice și sociale – mai multă lumină după muncă, activități economice mai bine sincronizate cu restul lumii, economie mai stabilă, viață socială mai activă și reducerea riscurilor asociate cu schimbările de oră.

Europa – între promisiuni și stagnare în schimbarea orei

În 2018, Comisia Europeană a propus eliminarea schimbării ceasurilor. Bruxelles-ul anunța cu surle și trâmbițe sfârșitul schimbării orei. Parlamentul European a votat în favoarea acestei măsuri, dar decizia finală depinde de consensul Consiliului European, pentru că statele UE nu s-au pus de acord. În Moldova, schimbarea orei continuă fără un plan clar de renunțare.

SUA – o dezbatere care continuă despre ora de vară și ora de iarnă

Donald Trump a numit ora de vară „incomodă și costisitoare”, iar senatorul Marco Rubio a propus proiectul „Sunshine Protection Act”, care ar fi trebuit să elimine schimbarea orei. Însă inițiativa stagnează și acolo, în timp ce experții continuă să atragă atenția: prelungirea luminii de seară poate fi dăunătoare, mai ales dimineața, când corpul tău are nevoie de lumină naturală pentru a regla secreția hormonilor și neurotransmițătorilor esențiali.

Ce urmează în lume după renunțarea la schimbarea orei

Pe măsură ce dovezile privind efectele nocive asupra somnului, sănătății și siguranței se acumulează, tot mai multe țări ar putea urma exemplul Turciei și Arizonei. Din ce în ce mai mulți experți cer renunțarea definitivă la „jet lag-ul social” impus de ceas. Academia Americană de Medicină a Somnului pledează pentru ora standard permanentă: mai sănătoasă, mai sigură, mai logică – o decizie care ar putea salva vieți, reduce accidente și proteja sănătatea publică.

Până atunci, lumea rămâne împărțită: unii dorm liniștiți, alții continuă să se trezească atât cu ceasul cât și cu ritmul biologic dat peste cap.

Țări care au renunțat la schimbarea orei – cine a spus „stop”

Turcia, Rusia, Islanda, Egipt, Vietnam, India, Japonia, Coreea de Sud, China, Ecuador, Panama, Columbia – toate au pus capăt acestei practici. În ultimul deceniu li s-au alăturat și Azerbaidjan, Iran, Iordania, Namibia, Uruguay și mare parte din Mexic.