Autoritățile de reglementare în domeniul sănătății sunt îndemnate să aprobe rapid două medicamente pentru Alzheimer pentru a se asigura că milioane de persoane care ar putea beneficia de ele nu sunt „lăsate în incertitudine”, după ce au fost obținute noi date uimitoare din studii clinice.

Rezultatele finale ale unui studiu de referință au confirmat că donanemab, produs de Eli Lilly, a încetinit cu 35% declinul cognitiv la pacienții cu Alzheimer. Rezultatele studiului publicate anul trecut au arătat că un al doilea medicament, lecanemab, produs de Eisai și Biogen, a redus rata cu 27%, relatează The Guardian.

Boala ar putea deveni la fel de ușor de gestionat ca afecțiuni precum diabetul sau astmul. Dr. Susan Kohlhaas, director executiv pentru cercetare și parteneriate la Alzheimer’s Research UK, a declarat pentru The Guardian că este esențial ca autoritățile de reglementare să acționeze prompt pentru a evita ca pacienții să se confrunte cu așteptări frustrante pentru tratamente eficiente din punct de vedere clinic.

„Avem acum la orizont două tratamente pentru Alzheimer care ar putea schimba vieți și avem nevoie de decizii de reglementare rapide, astfel încât persoanele care ar putea beneficia de aceste tratamente să nu fie lăsate în incertitudine. După 20 de ani fără noi medicamente pentru Alzheimer, persoanele afectate de această boală merită să aibă răspunsuri cu privire la noile tratamente cât mai repede posibil”, a spus Kohlhaas.

Noul tratament ar încetini cu 35% declinul cognitiv

Decanemab a primit undă verde în SUA la începutul acestei luni, dar încă așteaptă aprobarea din partea Agenției de reglementare a medicamentelor și produselor de sănătate (MHRA) din Marea Britanie. De asemenea, se așteaptă aprobarea în Australia.

Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței, una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății la nivel mondial. Se preconizează că numărul persoanelor care trăiesc cu demență la nivel mondial aproape se va tripla până în 2050, ajungând la 153 de milioane, iar experții au declarat că aceasta reprezintă o amenințare în creștere rapidă pentru viitoarele sisteme de sănătate și de asistență socială din fiecare comunitate, țară și continent.

#medicament #studiu

Pacienții care au suportat o intervenție chirurgicală cauzată de o apendicită (inflamația apendicelui) au prezentat un risc semnificativ mai mic de a dezvolta cancer colorectal în comparație cu cei care au fost tratați cu antibiotice, potrivit unei analize ce a vizat peste 30.000 de cazuri, informează Reuters, transmite Agerpres.

În trecut, intervenția chirurgicală reprezenta standardul de tratament pentru apendicita acută. Gestionarea acestei afecțiuni ”s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu, iar tratamentul cu antibiotice este acum o opțiune acceptată”, a explicat coordonatorul studiului, Valentine Nfonsam, de la Facultatea de Medicină Morehouse din Atlanta, într-un comunicat.

Studiile anterioare care au comparat cele două metode s-au concentrat doar asupra rezultatelor pe termen scurt.

În cadrul noului studiu, Valentine Nfonsam și colegii lui au analizat datele obținute de la 15.774 de pacienți diagnosticați cu apendicită acută care au suferit o apendicectomie și de la 15.295 de pacienți care au fost tratați exclusiv cu antibiotice.

În anii care au urmat, cancerul colorectal a fost diagnosticat la 0,7% dintre pacienții din grupul cu apendicectomie și la 1,7% dintre cei tratați cu antibiotice, potrivit rezultatelor prezentate la congresul Colegiului American al Chirurgilor, organizat la Washington.

După luarea în considerare a factorilor de risc individuali, apendicectomia a fost asociată cu un risc relativ cu 58% mai scăzut de diagnosticare ulterioară a cancerului colorectal.

În trecut se credea că apendicele este inutil, însă cercetările medicale recente sugerează că această ipoteză nu este adevărată, a precizat Valentine Nfonsam.

În schimb, apendicele ar putea juca un rol în sistemul imunitar intestinal și în microbiomul intestinal – comunitatea de microorganisme care trăiesc în tractul digestiv.

Ipoteza potrivit căreia inflamația persistentă sau modificările microbiomului intestinal ar contribui la apariția cancerului este plauzibilă din punct de vedere biologic, însă studiul nu a fost conceput pentru a o oferi un răspuns la această întrebare, a precizat Valentine Nfonsam.

”Aceste rezultate nu trebuie interpretate în sensul că orice pacient cu apendicită necesită o apendicectomie pentru a preveni cancerul”, a spus el.

”Tratamentul cu antibiotice rămâne o opțiune importantă. Totuși, atunci când discutăm despre o gestionare non-chirurgicală, trebuie să privim dincolo de episodul acut de apendicită și să avem în vedere riscul oncologic potențial pe termen lung, precum și o monitorizare adecvată”, a explicat coordonatorul studiului.