Alegerile prezidențiale din România au cuprins pe deplin și Republica Moldova pe aceleași falii ce au împărțit teritoriul dintre Prut și Nistru de-a lungul timpului: est sau vest; estul putinist sau vestul european. Ceea ce surprinde este însă ieșirea publică a unor oameni afiliați unor structuri de stat din Federația Rusă precum Dmitri Peskov care a declarat că ”românii au fost privați de posibilitatea de a vota, dar l-au votat pe colegul lui Georgescu” (n.r. făcând referire la George Simion).

La rândul său, Alexandr Dughin afirma în urma primul tur de scrutin din România că ”alegerea lui Simion este o oportunitate pentru că este dușmanul dușmanilor noștrii”. De asemenea, ambasadorul Federației Ruse acreditat în România, Vladimir G. Lipaev, a declarat pentru o publicație din Federația Rusă că ”forțele liberale au început o campanie agresivă pentru a-l împiedica pe Simion să acceadă la putere”.

Vocilor oficiale ale Moscovei li s-au alăturat partidele pro-ruse din Republica Moldova, care în ultimii ani a depins atât politico-diplomatic, cât și economic de România.

Astfel, Igor Dodon a uitat de ”unionismul” liderului AUR și se declară gata să-l sprijine, ba chiar să schimbe denumirea formațiunii pe care a înființat-o din partidul socialist în partidul suveranist. Cât este de ”suveranist” Igor Dodon știu cel mai bine Vladimir Putin și Dmitri Kozak. Trecerea lui Igor Dodon de la statalismul sovietic la suveranism nu se extinde, din păcate, și asupra trupelor rusești din Transnistria și a regiunii separatiste ce parazitează și afectează cu adevărat suveranitatea Republicii Moldova. Susținerea pentru Simion, după ce a insistat ca acesta să primească interdicție și întoarcerea spre suvernismul a lui Igor Dodon este doar speranța că așa ar putea fi primit la masa occidentalilor la care nu a fost primit nici măcar atunci când era președintele R. Moldova.

Un alt ”lider politic” ce se pronunță pentru susținerea lui George Simion este Igor Istrati – președintele unei fantomatice Mișcări pentru Reforme Sociale (MRS), fost comisar de Drochia și candidat pe listele PD în anul 2009. Formațiunea condusă de Igor Istrati a fost înregistrată pe 22 August 2023 și are sediul în satul Lozova din raionul Strășeni.

Igor Istrati a fost arestat de DNA în anul 2011 și condamnat definitiv la 4 ani cu executare de justiția din România. El a fost acuzat de către procurorii DNA pentru trafic de influență după ce a solicitat unui denunțător suma de 100.000 de mii de euro pentru a-i remite fostului prefect de Iași, Dragomir Tomașeschi pentru ca acesta să faciliteze o împropietărire.

După ispășirea pedepsei, în anul 2020, ”liderul politic” a fost obligat de către Tribunalul Iași să plătească statului roman suma de 270.000 de lei românești după ce instanța a stabilit că Igor Istrati a evitat cu rea credință plata impozitelor către stat.

Aparent, sub forma ascunsă a ”suveranismului” din Republica Moldova nu se ascund decât foști condamnați sau actuali exponenți ai zonei pro-ruse care încearcă să se erijeze în așa numiții salvatori ai statului în încercarea de a căpăta relevanță pe scena politică actuală, dar și pentru a atrage electoratul indecis care în prezent reprezintă aproximativ 30% din potențialul total. Astfel că nu se tem să sprijine un ”alt suveranist” din statul vecin, dacă asta înseamnă câștigarea de noi votanți.

Totuși, în toată această situație incertă, rezultatele primului tur au arătat că electoratul românesc și pro-european din R. Moldova a ales să iasă la vot și să ofere un model. Toate acestea survin ca urmare a experienței negative pe care cetățenii Republicii Moldova au avut-o cu Federația Rusă de-a lungul timpului și mai ales sub conducerea pro-rusă din trecut a statului, când, zona politică și cea a crimei organizate făceau ”un bun parteneriat”, iar corupția era principalul model de funcționare al statului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Relațiile cu Federația Rusă și conducerea pro-rusă din trecutul Republicii Moldova nu au lăsat în urma lor decât crize nerezolvate, conflicte înghețate și multe alte probleme la nivelul societății. Dar precum a mai făcut-o în ultimii ani, electoratul pro-european din Republica Moldova va continua să fie un model de urmat pentru statele care suferă de pe urma agresiunilor hibride ale Federației Ruse.

#alegeri #George Simion #Romania

Mari lideri ai lumii se reunesc săptămâna viitoare la ONU, în cadrul Adunării Generale, pentru a discuta despre principalele crize internaționale, de la războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu până la inteligența artificială, scrie mediafax.ro.

Liderii lumii se reunesc la New York, în fiecare septembrie, pentru câteva zile de dezbateri la nivel înalt, în cadrul Adunării Generale a ONU. În acest an, dezbaterea generală începe marți, 22 septembrie, și se desfășoară până pe 28 septembrie, potrivit Reuters.

Cine vorbește și când?

ONU a fost înființată în 1945, cu 51 de membri fondatori. În prezent, organizația are 193 de state membre. La dezbateri pot lua cuvântul și reprezentanții celor două state observatoare, Sfântul Scaun și Statul Palestina, dar și reprezentantul Uniunii Europene.

În septembrie începe cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale.

Există tradiția ca Brazilia să fie primul stat membru care ia cuvântul, iar Statele Unite, în calitate de țară gazdă a sediului ONU din New York, să fie a doua țară care se adresează Adunării Generale.

Ulterior, ordinea este stabilită în funcție de rang și, în general, după principiul „primul venit, primul servit”. Șefii de stat vorbesc primii, urmați de adjuncții șefilor de stat și de prinții moștenitori, de șefii de guvern, miniștri și șefii de delegații cu rang inferior.

Cât timp vor vorbi?

Liderilor li se cere să respecte o limită de 15 minute pentru discursuri.

Unul dintre cele mai lungi discursuri din istoria Adunării Generale a fost susținut de liderul cubanez Fidel Castro, în 1960. El a vorbit timp de 269 de minute, adică aproximativ patru ore și jumătate. Liderul libian Muammar Gaddafi a vorbit mai mult de o oră și jumătate în 2009.

Despre ce vor vorbi liderii?

Fiecare sesiune a Adunării Generale are o temă centrală, importantă, iar liderii au posibilitatea să facă referire la aceasta înainte de a trece la problemele pe care vor să le abordeze.

Tema din acest an este „Restabilirea încrederii, gestionarea transformării: O Organizație a Națiunilor Unite care aduce rezultate pentru toți”.

Printre principalele subiecte care vor fi discutate în cadrul Adunării Generale și al reuniunilor organizate în marja acesteia se află inteligența artificială, războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, conflictul din Sudan, schimbările climatice și alegerea unui nou secretar general al ONU.

Despre Inteligența artificială

Adunarea Generală se reunește la câteva săptămâni după ce mai mulți lideri din industria inteligenței artificiale au cerut să fie încetinită dezvoltarea acestei tehnologii. Motivul principal este legat de teama că aceasta ar putea deveni tot mai autonomă și ar putea depăși controlul uman.

Secretarul general al ONU, António Guterres, a spus miercuri că aceste avertismente nu pot fi ignorate și că inteligența artificială va fi una dintre temele centrale ale discuțiilor sale cu liderii lumii.

El a cerut statelor aflate în avangarda domeniului să stabilească „măsuri de siguranță comune pentru a evita această cursă spre declin care ar putea duce, într-o zi, la un dezastru gigantic la nivel global”.

Despre Iran

Președintele iranian Masoud Pezeshkian urmează să se adreseze Adunării Generale miercuri, la șapte luni după ce Statele Unite și Israelul au intrat în conflict cu Teheranul.

Deplasarea sa la New York nu este, totuși, sigură. Abbas Mousavi, șeful protocolului lui Pezeshkian, a declarat luni că nu este clar câți membri ai delegației iraniene vor primi vize din partea Statelor Unite și când vor fi acordate acestea.

Deși președintele american Donald Trump, premierul israelian Benjamin Netanyahu și alți lideri importanți, implicați în discuțiile privind războiul, or fi și ei prezenți la ONU, nu se știe sigur dacă săptămâna viitoare vor urma progrese majore în acest sens.

Consiliul de Securitate al ONU ar putea organiza și o reuniune informală cu lideri arabi, iar discuțiile s-ar concentra cel mai probabil asupra Iranului.

Despre Ucraina

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski va încerca să consolideze sprijinul internațional pentru Kiev, iar Donald Trump încearcă să medieze încheierea războiului dintre Ucraina și Rusia.

Zelenski se va adresa Adunării Generale miercuri, iar ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, va lua cuvântul sâmbătă.

Mai mult, Consiliul de Securitate al ONU ar urma să organizeze o reuniune la nivel înalt privind Ucraina. Consiliul nu a reușit până acum să ia măsuri pentru încheierea războiului, în condițiile în care Rusia are drept de veto.

Președintele SUA a părut uneori frustrat de lipsa unui acord pentru încheierea războiului, având în vedere că acesta era un obiectiv pe care l-a declarat prioritar la începutul celui de-al doilea mandat, în ianuarie anul trecut.

El a discutat cu omologul său rus, Vladimir Putin, la începutul acestei luni, însă nu este clar dacă intenționează să se întâlnească și cu Volodimir Zelenski la New York.

Despre Israel și palestinienii

Premierul israelian Benjamin Netanyahu, vizat de un mandat al Curții Penale Internaționale pentru presupuse crime de război și crime împotriva umanității în Gaza, acuzații respinse de Israel, urmează să se adreseze Adunării Generale joia viitoare.

Primarul New York-ului, Zohran Mamdani, a spus că Netanyahu ar trebui arestat, dar a declarat în iulie că nu are autoritatea legală pentru a dispune acest lucru.

El a spus miercuri că nu are în plan să participe la protestele împotriva lui Netanyahu de săptămâna viitoare, dar respectă dreptul locuitorilor din New York de a manifesta.

Președintele palestinian Mahmoud Abbas nu va participa personal la lucrările Adunării Generale.

Statele Unite au reiterat că nu îi vor acorda viză, astfel că este probabil ca Abbas să intervină prin videoconferință, tot joi, așa cum a făcut și anul trecut.