Cea de-a 17-a Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică s-a încheiat la Erevan pe 31 octombrie, cu o zi mai târziu decât era prevăzut în program, după o ședință plenară nocturnă de 12 ore, transmite stiripesurse.ro.
Ministrul Mediului și președintele conferinței, Hambardzum Matevosyan, a bătut cu ciocanul pentru a încheia lucrările, spunând: „And that’s it. Perfect” și a declarat că rezultatele „au depășit așteptările”. Potrivit publicației Carbon Brief, delegații au apreciat logistica – autobuze gratuite, trafic restricționat și școli închise. Politologul Yves Zinngrebe, de la Centrul Helmholtz, a calificat președinția conferinței drept „foarte conștiincioasă”. Din punct de Vedere organizatoric, nu au existat obiecții.
Însă țara-gazdă, Armenia, nu este evaluată doar în funcție de modul în care s-au desfășurat negocierile. Există și o a doua întrebare: ce face aceasta, în acele zile, cu propria biodiversitate și cu cei care încearcă să o protejeze? Cu nouă zile înainte de deschiderea conferinței, guvernul a dat undă verde exploatării unei mine de aur, în pofida cerințelor Convenției de la Berna. Pe durata conferinței, poliția a intrat de opt ori în conflict cu activiștii de mediu, fără ca vreo instituție să ofere explicații în acest sens. Totodată, ministerul de resort a supus consultărilor publice un proiect de lege care ar priva comunitățile de dreptul de a bloca proiectele miniere. Consultările s-au încheiat chiar în ziua închiderii COP17.
Anna Șahnazarian, reprezentanta organizației Frontul Ecologic Armean, căreia i-a fost interzis de două ori accesul în incinta conferinței din cauza unui tricou cu un mesaj împotriva minei, a rezumat situația într-o declarație pentru publicația taz: Armenia și-a asumat rolul de organizator al evenimentului, dar nu a fost un participant la conferință.
Mina deschisă cu nouă zile înainte de conferință
Pe 10 octombrie, Nikol Pașinian a inaugurat mina de aur Amulsar, situată în apropiere de Jermuk, în cadrul unei ceremonii care nu fusese anunțată în prealabil, numind proiectul „o poveste de succes”.Juristul specializat în dreptul mediului, Artur Grigorian, scrie că lipsa unui anunț prealabil i-a permis premierului să afirme că, în absența protestelor, temerile au fost înlăturate.
Comitetul permanent al Convenției de la Berna a Consiliului Europei a solicitat încă din 2025 suspendarea autorizațiilor de exploatare minieră, iar în 2026 a cerut o nouă evaluare a impactului asupra mediului și înființarea Parcului Național „Jermuk” înainte de COP17. Guvernul a răspuns că evaluarea și autorizațiile „rămân în vigoare”. Cu toate acestea, nici noua evaluare, nici parcul național nu există – fapt semnalat de Fundația Heinrich Böll cu o zi înainte de deschiderea conferinței.
Peste 40 de organizații și activiști enumeră 12 obiective ale Convenției însăși pe care proiectul le contravine. În aval de mină, pe râul Arpa, se află lacul de acumulare Kechut, de unde apa este transportată printr-un tunel în lacul Sevan. Astfel, orice substanță care ajunge în râu poate ajunge în cel mai important lac al țării.
Conflictul de interese nu este doar o metaforă: din 2024, statul deține 12,5% din compania Lydian Armenia, iar în 2025 i-a acordat o garanție de stat în valoare de 150 de milioane de dolari pentru creditele acesteia. Președintele conferinței privind biodiversitatea reprezenta atât un acționar, cât și garantul proiectului minier.
Un tricou, considerat o amenințare la adresa securității
În ziua deschiderii conferinței, activiștilor care purtau pancarte și tricouri cu mesajul „SaveAmulsar” („Salvați Amulsar”) li s-a interzis accesul din zona verde în zona albastră. Pancartelor nu li s-a permis accesul, iar aproximativ zece polițiști le-au cerut activiștilor să se îndepărteze de intrarea principală. Silva Adamian a declarat că grupul a fost însoțit de angajați ai Serviciului de Securitate Națională: „Nici măcar nu ne permit accesul în zona albastră”, „Este o rușine”. Pe 21 octombrie, Anna Șahnazarian a fost ținută timp de 15 minute la intrare din cauza tricoului pe care îl purta, chiar înainte de propria prezentare în cadrul conferinței.
După ce protestele au fost interzise la intrare, acestea s-au mutat în interiorul conferinței. Pe 24 octombrie, activistul Șavarș Margarian a stat timp de trei ore în zona albastră, având legată de picior o piatră grea. Pe piatră era inscripționată suma pe care compania minieră i-o solicită în instanță, în cadrul procesului intentat împotriva sa.
Patru zile mai târziu, în timpul unei prelegeri organizate în zona verde, doi polițiști i-au cerut lui Levon Galstyan să predea microfonul în momentul în care acesta a început să vorbească despre strămutarea plantelor incluse în Cartea Roșie de pe teritoriul minei. Polițiștii s-au retras abia după ce participanții din sală și-au exprimat indignarea. Organizația Front Line Defenders a adresat autorităților un apel urgent, afirmând că „consider că apărătorii drepturilor omului sunt persecutați pentru activități legitime și pașnice de apărarea drepturilor omului”.
Raportorul special al Convenției de la Aarhus, Michel Forst, a promis că va ridica problema în fața guvernului, dacă se va confirma că personalul de securitate și-a depășit atribuțiile. Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Securitate Națională și Ministerul Mediului nu au răspuns la niciunul dintre incidente. Între timp, potrivit avocatei Nazeli Vardanyan, compania Lydian a acționat-o în judecată pentru publicarea unei cifre preluate chiar de pe site-ul propriu al companiei. Pe 25 octombrie, Hambardzum Matevosyan a confirmat că zona albastră este „închisă pentru cetățeni”.
Proiectul de lege, supus consultărilor cât timp oaspeții conferinței încă se aflau în țară
Cu cinci zile înainte de deschiderea conferinței, Ministerul Administrației Teritoriale a publicat un set de amendamente la Codul subsolului și la legea privind evaluarea impactului asupra mediului. În prezent, obiecțiile consiliului localității pot bloca expertiza de stat a unui proiect minier – acesta fiind singurul instrument prin care comunitatea poate împiedica exploatarea unui zăcământ de pe propriul teritoriu.
Potrivit proiectului de modificare, „motivele obiecției” vor fi examinate de autoritatea, care va decide singură dacă acestea sunt suficient de întemeiate. O sută cinci organizații, de la Transparency International până la Clubul de Presă din Erevan, au cerut retragerea pachetului de modificări și verificarea „părtinirii autorilor proiectului în favoarea industriei miniere”. Consultările publice s-au încheiat pe 30 octombrie, însă rezultatele nu au fost publicate.
După 31 octombrie, guvernul nu a mai făcut referire la conferință. Armenia a obținut un mandat de doi ani la președinția procesului și intră acum în umbra conferinței ONU privind schimbările climatice de la Antalya. Nu a fost soluționată nicio dispută dintre părțile participante – toate au fost amânate pentru reuniunea de la Quito din 2028.
În schimb, cele două decizii luate de Armenia – lansarea exploatării minei Amulsar și proiectul delege privind subsolul – contravin scopului pentru care a fost organizată conferința. Țara a găzduit o conferință despre protejarea naturii, dar nu le-a permis propriilor apărători ai mediului să participe la aceasta. Anna Șahnazarian a rezumat situația printr-o formulare exactă: Armenia a fost organizatorul conferinței, nu un participant la aceasta.
