Astronomii europeni au dezvăluit primele imagini realizate de recent lansatul telescop spaţial Euclid, proiectat pentru a descifra secretele materiei întunecate şi energiei întunecate – forţele ascunse despre care se bănuieşte că alcătuiesc 95% din Univers, informează Reuters.

Agenţia Spaţială Europeană (ESA), care administrează alături de NASA această misiune cu o durată de şase ani, a spus că sunt cele mai clare imagini de acest fel, care arată abilitatea telescopului de a monitoriza miliarde de galaxii situate la o distanţă de până la 10 miliarde de ani-lumină.

Imaginile cuprind patru zone ale Universului relativ apropiat, inclusiv 1.000 de galaxii care aparţin masivului roi de galaxii Perseus, aflat la o distanţă de doar 240 de milioane de ani-lumină, precum şi peste 100.000 de galaxii care se desfăşoară în fundal, a precizat ESA.

Oamenii de ştiinţă cred că structuri vaste, aparent organizate, cum ar fi Perseus, s-au putut forma doar dacă materia întunecată există.

„Credem că înţelegem doar 5% din Univers: este materia pe care o putem vedea. Restul Universului îl denumim întunecat pentru că nu produce lumină în spectrul electromagnetic normal. Dar îi cunoaştem efectul pentru că vedem efectul său asupra materiei vizibile”, a declarat pentru Reuters directorul ştiinţific al ESA, Carole Mundell.

Semnele care indică existenţa unei forţe ascunse exercitate de materia întunecată includ galaxii care se rotesc mai rapid decât s-ar aştepta oamenii de ştiinţă având în vedere cantitatea de materie vizibilă detectată.

Influenţa sa este de asemenea implicată în a atrage laolaltă o parte din cele mai masive structuri din Univers, cum ar fi roiurile stelare şi galaxiile, a precizat Carole Mundell într-un interviu. Energia întunecată este încă şi mai enigmatică.

Existenţa sa ipotetică a fost stabilită abia în anii 1990 în urma studierii unor stele care explodează, denumite supernove, cercetare care a avut drept rezultat un premiu Nobel în 2011, împărţit de trei oameni de ştiinţă născuţi în Statele Unite.

Mulţumită, în parte, şi observaţiilor realizate anterior de Telescopul Spaţial Hubble, cercetătorii au ajuns la concluzia că Universul nu doar că se extinde, dar şi că ritmul expansiunii se accelerează – o descoperire uimitoare atribuită noului concept de energie întunecată.

Hartă cosmică 3D

După comanda iniţială şi problemele tehnice de început, inclusiv lumina difuză şi probleme de ghidaj, telescopul Euclid va începe de acum să pună cap la cap o hartă 3D care să includă circa o treime din bolta cerească pentru a detecta variaţii minuscule care pot fi atribuite Universului întunecat.

După ce au dobândit perspective noi în ceea ce priveşte energia întunecată şi materia întunecată, oamenii de ştiinţă speră să înţeleagă mai bine formarea şi distribuţia galaxiilor de-a lungul aşa-numitei reţele cosmice a Universului.

„Scopul misiunii Euclid este, de fapt, să înceapă să sondeze sectorul întunecat al Universului prin modalităţi care nu s-au putut realiza până în prezent în misiunile curente de la sol sau în spaţiu”, a spus Carole Mundell, cercetătoare şi fostă însărcinată cu ştiinţa în Marea Britanie.

Publicarea noilor imagini în Darmstadt, Germania, a coincis cu cea de-a doua zi de discuţii despre domeniul spaţial european, în cadrul unui eveniment de două zile care are loc în Spania, discuţii dominate de subiectul dependenţei Europei de lansatoarele străine.

Telescopul Euclid era programat iniţial să fie lansat la bordul unei rachete Soiuz, dar planurile iniţiale au fost abandonate în contextul degradării relaţiilor care au urmat invaziei militare declanşate de Moscova în Ucraina anul trecut.

Întrucât lansarea rachetei europene Ariane 6 a fost la rândul ei amânată, Euclid a fost lansat din Florida la bordul unei rachete Falcon 9 a companiei americane SpaceX, în iulie.

Deşi misiunea este programată să dureze şase ani, ESA speră ca Euclid să aibă combustibil pentru încă şase luni suplimentare, care să îl menţină pe orbita solară la o distanţă de circa 1,5 milioane de kilometri de Terra, în punctul „Lagrange 2”, sau L2 – o poziţie de stabilitate gravitaţională, unde se află, de asemenea, Telescopul spaţial James Webb, lansat de NASA.

Alte imagini date publicităţii de ESA au inclus o galaxie neregulată, despre care se crede că seamănă unor elemente constitutive ale Universului, precum şi o formaţiune în spirală cunoscută sub denumirea de „Hidden Galaxy” („Galaxia Ascunsă”): o copie fidelă a galaxiei noastre, de obicei ascunsă de lumină şi de praf în interiorul Căii Lactee.

„Veţi vedea, de asemenea, o mulţime de alte galaxii acolo, ceea ce este fenomenal. Cred că am zărit una nouă acolo, noaptea trecută”, a declarat Carole Mundell pentru Reuters.

#cosmos #ESA #telescop

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.