O descoperire realizată întâmplător în anul 2015 a dus la conturarea unei teorii inovatoare care promite să reducă semnificativ durata călătoriilor spre Marte. Marcelo de Oliveira Souza, cosmolog la Universitatea de Stat din Nordul statului Rio de Janeiro, Brazilia, a explicat pentru Live Science că astronauții ar putea folosi „o scurtătură” urmând traiectoriile asteroizilor.

În prezent, estimările oficiale indică faptul că un drum spre Planeta Roșie durează între șapte și zece luni. Din cauza alinierii planetelor pentru un consum eficient de combustibil, care are loc doar o dată la 26 de luni, o misiune completă dus-întors ajunge să dureze aproape trei ani, transmite Antena 3 CNN.

Noua teorie, publicată în revista Acta Astronautica, sugerează că indiciile geometrice valoroase pentru rute mai rapide se pot regăsi în estimările orbitale timpurii ale asteroizilor din apropierea Pământului. Souza a subliniat că această metodă ar putea schimba ideea că este nevoie de mai mult de doi ani pentru o misiune pe Marte.

Ideea i-a venit cercetătorului în timp ce studia obiectul 2001 CA21, un asteroid care părea să aibă o traiectorie rară ce intersecta zonele orbitale ale Pământului și ale planetei Marte. Deși măsurătorile ulterioare au fost rafinate, geometria inițială din timpul opoziției din 2020 a sugerat posibilitatea unor rute „ultra-scurte”.

Souza a declarat că această descoperire a fost o surpriză, menționând că nu căuta în mod specific acest rezultat, ci s-a aflat „în locul potrivit la momentul potrivit”. El a explicat că traiectoriile inițiale ale asteroizilor se schimbă constant pe măsură ce astronomii le rafinează, oferind perspective unice în momente specifice.

Calculele efectuate pentru opoziția din octombrie 2020 au arătat că o călătorie de aproximativ 34 de zile ar fi fost posibilă din punct de vedere geometric. Totuși, acest scenariu ar fi necesitat viteze de plecare de 32,5 km/s, depășind capacitățile rachetelor actuale.

Mai mult, nava ar fi ajuns la Marte cu o viteză de aproximativ 108.000 km/h. Această viteză este considerată prea mare pentru ca sistemele de aterizare existente în prezent să poată gestiona manevrele în siguranță.

Cercetătorul a folosit însă aceeași geometrie pentru a analiza viitoarele ferestre de oportunitate din anii 2027, 2029 și 2031. Prin metoda analizei Lambert, el a constatat că alinierea din anul 2031 oferă cele mai viabile oportunități folosind o tehnologie apropiată de cea actuală.

Conform scenariului propus pentru aprilie 2031, o misiune completă dus-întors ar putea fi finalizată în doar 153 de zile, adică aproximativ cinci luni. Nava ar pleca pe 20 aprilie, ar ajunge pe Marte pe 23 mai după 33 de zile de zbor și s-ar întoarce pe Pământ până în luna septembrie.

Există și o alternativă cu un consum mai redus de energie pentru aceeași fereastră din 2031, care ar necesita o lansare la 16,5 km/s. Această misiune ar dura aproximativ 226 de zile, fiind totuși semnificativ mai scurtă decât duratele estimate în prezent.

Deși conceptul rămâne în mare parte teoretic, fezabilitatea depinde de designul navei, masa încărcăturii și propulsie. Totuși, vitezele necesare sunt comparabile cu cele atinse de misiunea NASA New Horizons, care a fost lansată în 2006 cu 16,26 km/s.

În final, autorul studiului consideră că astfel de traiectorii de mare viteză ar putea deveni accesibile rachetelor de generație următoare. El a menționat în acest context proiecte precum Starship de la SpaceX sau New Glenn de la Blue Origin.