Topirea gheții în Antarctica ar putea declanșa o serie de erupții vulcanice sub uriașa calotă glaciară care acoperă continentul, creând un ciclu vicios lent dar foarte periculos, avertizează oamenii de știință, potrivit The Independent.

Un nou studiu arată că topirea gheții din Antarctica, facilitată de criza climatică, ar putea crește activitatea vulcanică. În Antarctica se află peste 100 de vulcani, iar mulți dintre ei sunt ascunși sub calota glaciară, în special de-a lungul coastei de vest a continentului.

Cu toate că o parte din vulcani au vârful deasupra gheții, mulți alții rămân acoperiți cu totul de gheață, ceea ce îi face greu de detectat și studiat. Cercetătorii au rulat 4.000 de simulări pe calculator pentru a examina felul în care topirea treptată a gheții afectează camerele magmatice îngropate sub calota glaciară din Antarctica.

Pe măsură ce gheața se topește, acest lucru reduce din presiunea la care sunt suspuse rocile de dedesubt și permite magmei comprimate să se extindă, potrivit studiului. Acest proces mărește riscul izbucnirii unei erupții vulcanice. Calota glaciară acționează precum un capac care ține sub control magma de dedesubt.

Când gheața se topește, gazele dizolvate în magmă sunt expulzate, ca în cazul deschiderii unei băuturi carbogazoase. Această eliberare de gaze crește presiunea din camera magmatică, ceea ce mărește riscul unei erupții. Cu toate că aceste erupții nu au loc la suprafață și ar putea trece neobservate, ele pot avea consecințe semnificative. Căldura degajată de erupțiile vulcanice subglaciare pot accelera topirea gheții la mare adâncime, slăbind calota glaciară și producând alte erupții vulcanice.

Cercetătorii avertizează că acest proces ar crea un cerc vicios lent: topirea gheții reduce presiunea la suprafață, ceea ce duce la mai multe erupții vulcanice, ceea ce produce și mai multă căldură care crește ritmul topirii gheții. Acest mecanism auto-susținut funcționează sute de ani, ceea ce înseamnă că efectele sale pot persista chiar și după ce omenirea ar reuși să reducă emisiile de gaze.

Studiile arată că procese similare s-ar putea să fi avut loc în timpul ultimei ere glaciare, atunci când stratul de gheață care acoperea Antarctica era mult mai gros. Topirea gheții contribuie deja mult la creșterea nivelului oceanelor, iar activitatea vulcanică sporită ar putea amplifica și mai mult problema. Banchiza antarctică s-a tot micșorat în ultimii ani, ajungând aproape de un nou record negativ în 2024.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Antarctica #vulcan

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.