Donald Trump a semnat un decret de „urgenţă naţională” destinat să plaseze sub protecţie specială activele venezuelene, printre care veniturile petroliere, de pe teritoriul SUA, pentru a împiedica să fie confiscate de tribunale sau creditor, informează știrileprotv.ro.
Semnând acest decret, preşedintele vizează să „promoveze obiectivele de politică externe ale Statelor Unite”, a scris Casa Albă.
Textul prevede crearea unui Fond de depunere aparţinând statului venezuelean, dar instalat în SUA şi aflat sub controlul guvernului american.
El va reuni ansamblul conturilor şi fondurilor deja prezente în ţară şi aparţinând diferitelor entităţi publice venezuelene, precum şi veniturile generate din vânzarea petrolului venezuelean.
Decretul interzice în mod oficial confiscarea Fondului în cazul unor proceduri judiciare împotriva statului venezuelean sau pentru recuperarea de creanţe.
În plus, Departamentul Trezoreriei va trebui să desemneze acest Fond astfel încât „să reflecte statutul său de proprietate suverană a guvernului venezuelean, gestionat de Statele Unite, şi nu o proprietate a Statelor Unite”.
Trump i-a convocat vineri pe şefii marilor companii petroliere pentru a-i încuraja să se lanseze în exploatarea vastelor rezerve de ţiţei ale Venezuelei, dar nu a reuşit să obţină angajamente concrete din partea lor.
„Veţi avea o securitate totală” pentru a opera, a spus Trump, fără a preciza ce forma va lua această garanţie de securitate în condiţiile în care el a exclus o prezenţă militară americană pentru protejarea activităţii petroliere.
Însă, a prevenit Trump, totul se va face sub egida SUA, care vor decide ce companii vor putea exploata uriaşele resurse ale Venezuelei.
În planul preşedintelui american, Caracas nu are un cuvânt de spus.
După reuniunea de vineri, secretarul american ale energiei, Chris Wright, a admis că relansarea producţiei „va lua timp”.
Zăcămintele dovedite de ţiţei ale Venezuelei sunt cele mai mari din lume, de peste 300 miliarde de barili, potrivit OPEC, în faţa Arabiei Saudite (267 miliarde) şi a Iranului.
Cu toate acestea, producţia rămâne modestă, plafonată la un milion de barili pe zi, sub efectul investiţiilor insuficiente şi al sancţiunilor americane.
Modernizarea instalaţiilor presupune investiţii de zeci de miliarde ce ar trebui făcute în pofida incertitudinilor privind stabilitatea politică a ţării.
