Turnul înclinat din Pisa, ale cărui fundații defectuoase i-au conferit o faimă nemuritoare, nu numai că a încetat să se încline mai mult, ci a început să se îndrepte de la sine.

Un comitet internațional înființat pentru a monitoriza stabilitatea reperului a constatat că, la 21 de ani după ce a fost salvat de la prăbușire, turnul nu se mai înclină.

Turnul înclinat din Pisa și-a pierdut 4 cm din înclinare și se mișcă mai puțin decât se aștepta, scrie descopera.ro.

Nunziante Squeglia, profesor de geotehnică la Universitatea din Pisa, Italia, care cooperează cu grupul de monitorizare, a spus că înclinarea a scăzut datorită lucrărilor de stabilizare, alături de „oscilații care variază acum în jurul unei medii de 0,5 milimetri pe an, însă ceea ce contează cel mai mult este stabilitatea clopotniței, care este mai bună decât ne așteptam”.

Turnul înclinat din Pisa are o poveste veche de aproape un mileniu

Construcția clopotniței Domului din Pisa a început în 1173 într-o zonă în care solul moale și afânat a prevestit dezastrul încă de la început. Constructorii ajunseseră abia la al treilea etaj atunci când înclinarea a devenit pronunțată.

Lucrările au fost întrerupte de război în 1178 și, când au fost reluate în 1272, solul se stabilizase oarecum. Inginerii au adăugat încă patru etaje și clopotnița, ajustând proporțiile pentru a compensa înclinarea, construind o parte a etajelor mai înaltă decât cealaltă, notează The History Blog.

Înclinarea și scufundarea au continuat nedescurajate de toate încercările de a le corecta timp de opt secole. Înclinarea turnului a crescut constant cu circa un milimetru pe an, ceea ce înseamnă destul de mult având în vedere sutele de ani care au trecut de la realizarea turnului.

Munca uriașă care a fost depusă pentru a aduce turnul în starea în care este astăzi

Pe 7 ianuarie 1990, din cauza prăbușirii tragice și mortale a Turnului Civic din secolul al X-lea, din Pavia, cu un an înainte, Turnul înclinat din Pisa a fost închis publicului. În acel moment, turnul se înclina la un unghi de 5,5 grade și era considerat ca având un risc iminent de colaps.

Persoanele care locuiau în blocuri de apartamente potențial aflate pe traiectoria de cădere a turnului au fost evacuate, iar turnul a fost învelit într-un brâu de oțel și ancorat de pământ prin cabluri. În timp ce era menținut stabil prin intermediul firelor și contragreutăților de plumb, cantități masive de pământ au fost îndepărtate de sub partea mai înaltă a turnului.

După 10 ani de muncă și 70 de tone de pământ îndepărtate, înclinația turnului a fost redusă la 3,99 grade și a fost cu 48 de centimetri mai drept, o poziție pe care o avusese ultima oară în 1838.

În 2001, proaspăt stabilizatul și mai puțin înclinatul, dar mult mai puțin fatalul Turn din Pisa a fost redeschis publicului. Acesta a fost monitorizat în mod regulat de atunci și se vede că toată munca depusă i-a prins foarte bine.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Italia #Pisa

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.