Premierul României, Nicolae Ciucă, a convocat duminică, 28 noiembrie curent, o şedinţă de Guvern în contextul apariţiei variantei Omicron a coronavirusului. Un anumit număr de cetățeni români au rămas blocaţi în Africa de Sud ca urmare a anulării curselor aeriene, însă urmează să fie repatriați. Nu se cunoaște dacă printre ei se află și moldoveni cu dublă cetățenie, în schimb s-a anunțat că starea lor este una bună, adică nu au niciun fel de probleme din punct de vedere medical.

„Aernova Tarom care va fi trimisă la Pretoria pentru prelua cetățenii români blocați în Africa de Sud va fi pusă la dispoziția altor state UE care nu au reușit să-și „extragă” cetățenii de acolo”, a explicat premierul Nicolae Ciucă.

Repatrierea ar urma să aibă loc în cursul nopții sau luni dimineața, dacă toate condițiile vor permite asta.

Lista țărilor sud-africane pentru care sunt valabile noile restricții a fost actualizată, la recomandarea Comisiei Europene, a mai anunțat acesta. Astfel, a fost introdusă pe listă Malawi. Țările vizate sunt: Africa de sud, Botswana, Zimbabwe, Namibia, Leshoto, Eswatini (fostă Swaziland), Mozambic și Malawi. Pe scurt, cetățenii acestor state au interdicție de intrare în România.

Românii și ceilalți cetățeni UE care vin din zonă trebuie să fie testați și să intre în carantină.

Ultimele informații

Ministrul de Externe al țării vecine, Bogdan Aurescu, a anunțat că în Africa Sud sunt 39 de cetățeni români care trebuie repatriați, datele modificându-se față de cele transmise inițial, când s-a vorbit de 36. Este vorba de 31 de membri ai lotului de rugby, un navigator și patru turiști.

„Între timp, navigatorul a reușit să se îmbarce pe o cursă regulată. Au mai apărut între timp încă patru cetățeni români, turiști aflați în Africa de Sud, și în acest moment avem 39 de cetățeni români care așteaptă repatrierea. De asemenea, încă șapte cetățeni români ne-au informat că se aflau în Africa de Sud, dar au reușit să găsească zboruri pe curse regulate”, a spus ministrul de Externe.

El a adăugat că speră ca avionul să obțină rapid autorizațiile de survol și culoarele de zbor, pentru ca procedura să dureze cât mai puțin.

#Africa de Sud #COVID-19 #Omicron #repatriere

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.