Un conflict între SUA şi China cu privire la Taiwan ar putea duce la o escaladare nucleară, este concluzia unui important centru de cercetare în domeniul apărării, potrivit Reuters, citată de Antena 3 CNN .

Într-o evaluare strategică publicată înaintea celei mai mari reuniuni anuale pe tema apărării în Asia, care va avea loc în Singapore în acest weekend, Institutul Internaţional pentru Studii Strategice (IISS), cu sediul la Londra, afirmă că lumea se află în pragul unei noi curse a înarmării nucleare „cu regiunea Asia-Pacific în centrul său”.

În scenariul unei confruntări militare între SUA și China, armata fiecăreia din ţări va fi susceptibilă să desfăşoare operaţiuni de amploare împotriva centrelor de comandă şi de comunicaţii ale părţii adverse, susține studiul citat.

„Statele regionale şi cele cu interese strategice îşi extind arsenalele nucleare, în timp ce statele care nu deţin arme nucleare îşi dezvoltă capacităţi de lovire convenţionale cu rază lungă acţiune: aceste două tendinţe pun sub semnul întrebării stabilitatea strategică”, se arată în raportul IISS.

Taiwanul, conflictul din Iran şi incertitudinile legate de angajamentele SUA în regiune ar urma să ocupe un loc de frunte în cadrul Dialogului Shangri-La organizat de IISS.

Această conferinţă informală este preconizată să se desfăşoare între 29 şi 31 mai, reunind un panel eclectic de miniştri, generali, şefi ai serviciilor de informaţii, diplomaţi, analişti şi producători de arme.

Evenimentul intervine după summitul între preşedintele chinez Xi Jinping şi omologul său american Donald Trump la începutul acestei luni şi care a stârnit o oarecare îngrijorare la Taipei cu privire la angajamentul SUA de a ajuta insula democratică să se apere.

Beijingul nu a exclus niciodată recurgerea la forţă pentru a prelua controlul asupra Taiwanului, dar a declarat, de asemenea, că ar prefera o „reunificare paşnică”. Guvernul din Taiwan respinge revendicările de suveranitate ale Beijingului.

China şi-a intensificat presiunile asupra Taiwanului prin consolidarea prezenţei sale militare în jurul insulei, menţinând Taipei în stare de alertă maximă în aşteptarea unor noi mişcări din partea Chinei după acest summit.

Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, va lua cuvântul la conferinţa de la Singapore sâmbătă; China nu a confirmat încă prezenţa ministrului său al apărării, Dong Jun.

Raportul de 156 de pagini al IISS analizează evoluţia doctrinelor militare din regiune, precum şi un posibil scenariu al unui conflict în Taiwan.

Chiar dacă forţele americane şi chineze au obiective diferite într-un scenariu legat de Taiwan – chinezii urmărind să ţină la distanţă SUA şi pe aliaţii acestora, în timp ce Statele Unite – să consolideze rezilienţa Taiwanului -, este de aşteptat ca ambele părţi să lanseze operaţiuni de amploare în toate domeniile militare.

„Un conflict cu China ar putea duce la o escaladare, posibil până la un nivel nuclear, având în vedere importanţa strategică a Taiwanului pentru Beijing”, menţionează documentul,

„În prezent, există puţine dovezi publice care să sugereze că cele două armate înţeleg măsurile necesare pentru a preveni o astfel de situaţie sau reguli de angajament care ar împiedica ambele părţi să-şi vizeze reciproc nodurile-cheie de comandă, control, comunicaţii, informatică, informaţii, supraveghere şi recunoaştere”, se arată în evaluare.

„Perspectiva unei escaladări nucleare va continua, aşadar, să planeze ameninţător asupra oricărui conflict major între SUA şi China”, avertizează studiul IISS.

Amintim că Donald Trump a avertizat Taiwanul să nu își declare oficial independența față de China, după vizita de stat de două zile de la Beijing, unde a purtat discuții îndelungate cu Xi Jinping. Președintele american a spus că nici el, nici omologul său chinez nu își doresc un război.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#china #escaladare nucleară #SUA #Taiwan

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.