Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Nepalul cere despăgubiri climatice de la marile puteri: Peste 1.100 de oameni au murit în urma inundațiilor

#fiu #inundatii #Nepal #sada

Premierul desemnat Luca Niculescu a declarat, luni, că acceptă această responsabilitate cu deplina conştiinţă a dificultăţii momentului, transmit știrileprotv.ro.

El a precizat că prima misiune va fi construirea unei majorităţi parlamentare care să voteze un guvern ce va fi profund ancorat în direcţia europeană şi euroatlantică a României.

„Accept această responsabilitate cu deplina conştiinţă a dificultăţii momentului. România traversează de multă vreme o perioadă de incertitudine politică, într-un context economic şi internaţional care, la rândul său, este dificil. Prima misiune va fi construirea unei majorităţi parlamentare care să voteze un guvern ce va fi profund ancorat în direcţia europeană şi euroatlantică a României”, a declarat Luca Niculescu.

El a arătat că va avea discuţii cu partidele parlamentare pentru a construi această majoritate şi pentru a conveni asupra unui program de guvernare realist.

„În următoarele zile voi prezenta public rezultatul acestor consultări, priorităţile guvernului şi echipa cu care le vom pune în practică”, a subliniat Luca Niculescu.

„Nu pot promite miracole, dar ce pot promite este seriozitate în folosirea banului public, predictibilitate pentru economie, respectarea angajamentelor României, accelerarea investiţiilor şi a reformelor şi un stat care să funcţioneze cât mai bine pentru cetăţenii săi, adică pentru toţi românii. Un stat mai puternic înseamnă şi un stat mai bine protejat, iar în contextul unui război la graniţă avem nevoie de fermitate şi de viziune pentru a apăra România. Iar protejarea unei ţări înseamnă şi o societate capabilă să reziste dezinformării şi manipulării. Şi aici trebuie să ne întărim anticorpii. Avem nevoie de o perioadă de stabilitate şi de construcţie şi am în credere că o putem avea”, a spus premierul desemnat.

Niculescu a menţionat că există un exemplu recent pe care l-a citat şi preşedintele, care arată că atunci când dorim ceva, cu adevărat, atunci bine putem reuşi.

„În ultimii ani, în ultimii patru ani, partide politice, instituţii din administraţia centrală şi cea locală au lucrat împreună pentru acest obiectiv comun, aderarea României la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, cel mai important proiect după aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. Iar astăzi România este, practic, prima dintre cele 8 ţări candidate care a încheiat evaluările tehnice ale procesului de aderare la această organizaţie, care este Clubul Democraţiilor Dezvoltate ale Lumii. Acest lucru a fost posibil pentru că, într-un moment important, oameni cu opinii, oameni cu apartenenţe politice diferite au reuşit să treacă dincolo de diferenţele dintre ei şi să privească spre ceva mai mare, spre interesul României. Există această vorbă potrivit cărei în lume sunt prea mulţi oameni care construiesc ziduri şi prea puţini care construiesc punţi. Iar acesta este unul dintre momentele în care România are nevoie de punţi. Să punem pentru o vreme ceea ce ne uneşte înaintea lucrurilor care ne despartă. Vă mulţumesc încă o dată pentru încredere, Domnule Preşedinte. Este momentul să construim”, a mai afirmat Luca Niculescu.