Un urs polar Umka, care era cunoscut drept vedeta Grădinii Zoologice din Ekaterinburg, Rusia, s-a stins din viață la începutul acestei săptămâni. Cauza morții lui Umka a reprezentat o minge pentru copii aruncată de unul dintre vizitatori în incinta cuștii. După ce a înghițit mingea, ursul nu a putut face față, obiectul străin a rămas în stomac, iar consecințele au fost fatale.

Potrivit istoricului acestui urs polar, Umka s-a născut în sălbăticie. Era un pui de urs foarte mic când a rămas fără mamă. În lipsa ajutorului uman, nu ar fi putut supraviețui în sălbăticie. După ce l-au bătut o haită de câini din sat, Umka s-a ales cu o cicatrice neagră, vizibilă pe frunte. Timp de patru luni Umka a locuit într-un hambar, hrănindu-se cu produse din pește, dar crescând treptat, prădătorul a început să prezinte un pericol pentru cei din jur.

Singurul loc potrivit pentru Umka a fost găsirea unui loc de trai permanent în grădina zoologică. Astfel, Grădina Zoologică din Ekaterinburg a devenit casă pentru Umka.

La 24 aprilie 1998, după un zbor lung de la Chukotka prin Moscova până la Ural, Umka s-a stabilit la Ekaterinburg. Foarte repede, a câștigat dragostea și respectul personalului cu inteligența și caracterul său, iar puțin mai târziu a câștigat inimile tuturor vizitatorilor. Timp de 25 de ani din viața sa, a fost o adevărată vedetă și un favorit al publicului, adunând mulțimi de spectatori entuziaști în jurul apariției sale, scrie presa din Federația Rusă.

Mingea care a nimerit în stomacul ursului

#Ekaterinburg #Gradina Zoologica #Umka #urs

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china