Sylvie’s Love (2020)

Dacă ți-e dor de „carisma“ Ducelui din Bridgerton, bagă o fisă și la filmul ăsta, chiar dacă Regé-Jean Page are doar un rol secundar. Vibe-ul filmului te transpune imediat în lumea jazz-ului anilor ‘60, dar din fericire nu se-mpiedică în clișee obosite. Chimia electrizantă dintre Tessa Thompson – dacă îți pare cunoscută, e pentru c-ai văzut-o de curând în Westworld – și Nnamdi Asomugha e super evidentă pe ecran. Aproape că nu-mi vine să cred că cei doi nu formează un cuplu în viața reală.

9½ Weeks (1986)

Înainte ca Mickey Rourke să se reapuce de box și să-și facă chestii dubioase la față era unul dintre cei mai hot actori din Hollywood, dacă mă întrebi pe mine. Nouă săptămâni și jumătate e un joc intens și periculos care nu se sfiește de scene destul de explicite.

Aparent, interacțiunea de pe platou a fost și ea cel puțin la fel de intensă ca cea din scenariul filmului, iar Kim Basinger spunea că filmul i-a schimbat viața și a facut-o mai puternică decât orice altă experiență de până atunci. Dacă nu l-ai văzut până acum, nu știi ce-ai ratat, iar dacă l-ai văzut, știi deja că e genul de film care merită revăzut oricând.

Emma (2020)

Romanul „Emma“ scris de Jane Austen nu e străin de ecranizări care transcend granițele și uneori devin chiar și musicaluri de Bollywood. Anya Taylor-Joy (Queen’s Gambit, Peaky Blinders) vine cu un aer proaspăt și oferă o Emma tăioasă, cu care e mai dificil să empatizezi comparativ cu interpretările anterioare. Scenariul și regia filmului se îndepărtează puțin de litera cărții, însă aduc pe ecran situații cel puțin amuzante și reinventează capodopera ecranizată de nenumărate ori.

Love in the Time of Cholera (2007)

În același timp o tragedie și o poveste de dragoste, filmul Dragostea în vremea holerei e o ecranizare a unuia dintre cele mai cunoscute romane ale lui Gabriel Garcia Marquez. Sigur, nu prea are rost să compari cartea cu filmul, dar povestea iubirii pierdute și redescoperite zeci de ani mai târziu rămâne la fel de emoționantă.

A Star is Born (2018)

Cine s-ar fi gândit că Bradley Cooper și Lady Gaga au așa o chimie irezistibilă pe ecran? Deși subiectul filmului nu e nici pe departe unic și reprezintă un laitmotiv în numeroase filme de dragoste, talentul – atât cel actoricesc, dar mai ales cel vocal – al celor doi te va ține lipit de ecran până la final.

Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)

Dacă ai putea să-ți ștergi din memorie toate amintirile legate de o relație ratată ai face-o? Protagoniștii din Eternal Sunshine of the Spotless Mind zic că da, dar se răzgândesc pe parcurs. Scenariul e ca un labirint, așa că cel puțin în prima partea a filmului e destul de dificil să-ți dai seama de unde ai plecat și unde ai ajuns, dar crede-mă, atenția îți va fi răsplătită.

Până la urmă, filmul spune că iubirea transcende orice fel de tentativă de a o nega sau de a te dezice de ea. În plus, Jim Carrey și Kate Winslet sunt absolut superbi și nu-i de mirare că filmul a ajuns un clasic instant.

P.S. I Love You (2007)

Filmul ăsta nu-i tocmai comedia romantică cu care te-a obișnuit Hollywood-ul și ai face bine să știi de pe-acum că nu-i nimic în neregulă cu tine dacă o să plângi după primele 15 minute. E povestea lui Holly (Hilary Swank), care încearcă să se împace cu pierderea timpurie a soțului ei (Gerard Butler). Dar stai liniștit, pe parcurs o să și râzi, iar la final vei rămâne cu o senzație de liniște, în ciudat debutului tragic.

Love Story (1970)

Culmea, unul dintre puținele filme care sunt chiar mult mai bune decât cartea. O să miște ceva în tine chiar și când îl revezi pentru a cincea oară. Ali MacGraw și Ryan O’Neal dau viață unor personaje care sunt destul de insipide în carte, dar prin interpretarea lor, acest film a devenit emblema filmelor tragice de dragoste.

When Harry Met Sally (1989)

Harry o cunoaște pe Sally în 1977 la universitate. De atunci, filmul explorează întâlnirile sporadice ale celor doi pe parcursul multor ani. E o comedie care te bucură cu căldura pe care o transmit actorii și per total e un feel good movie ușor de privit, care te va lăsa cu o stare de bine la final. Scenariul îi aparține lui Norei Ephron, care nu e deloc străină de comedii romantice, și care aici livrează o secvență care a făcut istorie – mă refer, desigur, la cea în care Sally mimează orgasmul într-un restaurant.

Brokeback Mountain (2005)

Sunt puține filme care reușesc să abordeze un subiect tabu cu naturalețe și fără să facă un statement din asta – Brokeback Mountain e unul dintre ele. Deși în prim-plan e dragostea dintre două persoane de același sex, esența filmului e mult mai complexă de atât și arată cum fiecare dintre noi caută însemnătate și își găsește scopul într-o viață cât se poate de banală și în care uneori nu ne găsim locul.

Crazy, Stupid Love (2011)

Pentru o comedie romantică, aș zice că e un film chiar genial – sigur, la asta contribuie și seria de actori excepționali, de la Julianne Moore și Steve Carell la Ryan Gosling, Emma Stone, Marisa Tomei sau Kevin Bacon. În plus, o să te bucuri de mai multă introspecție în esența personajelor decât permit alte filme din gen. Dar asta nu-nseamnă că nu-i amuzant și ușurel, perfect pentru o duminică leneșă.

Dirty Dancing (1985)

Un film plin de clișee și cu un scenariu atât de fumat încât te întrebi ce caută în lista asta. Adevărul e că există filme romantice mult mai bune, însă Dirty Dancing vine cu o coloană sonoră care a trecut testul timpului și niște momente de dans iconice. În plus, Patrick Swayze e atât de chipeș și dansează atât de bine, încât chiar poți trece peste replici de genul: „Nobody puts Baby in a corner.”

Carol (2015)

Regizorul Todd Haynes și-a petrecut întreaga carieră explorând opresiunea și nevoia de conformitate în filme ca I’m Not There, Far From Heaven, Mildred Pierce și, cel mai recent, în Carol. Omul reușește foarte bine să exprime vizual singurătate, cum e să te simți neînțeles de cei din jur.

Carol explorează iubirea dintre două femei – Therese și Carol – interpretate de Rooney Mara și Cate Blanchett. Acțiunea are loc în anii ‘50 și arată, cu un aer suav și diafan, dificultățile de a naviga printr-o societate profund intolerantă atunci când nu te supui normelor.

La La Land (2016)

Cu 14 nominalizări la Oscar și un total de șase statuete câștigate, La La Land a intrat direct în lista de musicaluri de top, alături de Chicago, Cabaret, My Fair Lady sau The Sound of Music. În ciuda aprecierii oferite de Academie, nu a dus însă lipsă de critici, ceea ce îl face cu atât mai intrigant. Pentru iubitorii de jazz a fost un adevărat măr al discordiei și a fost ridicat în slăvi și denigrat în aceeași măsură. La La Land e un film „care îmbrățișează magia muzicalurilor, dar își are rădăcina în ritmurile și texturile vieții reale”.

The Bridges of Madison County (1995)

Podurile din Madison County e unul dintre acele filme de dragoste care nu se derulează după tiparul clasic. Filmul nu e nici despre sex, nici despre aventuri tumultoase, ci tratează problema unei iubiri refuzate. Întreaga acțiune se desfășoară prin flashback-uri, deci știi de la bun început că cei doi protagoniști vor alege drumuri separate. Aici, Clint Eastwood nu e vreun pistolar din westernurile cu care te-a obișnuit, ci îl interpretează pe Robert, un fotograf pentru National Geographic care ajunge în Madison să fotografieze podurile de acolo. Aici o întâlnește pe Francesca, cu care are o legătură puternică, doar că în final își dă seama că viața înseamnă adesea mai mult decât propria fericire.

Atlantics (2019)

Ada e îndrăgostită de Suleiman, un lucrător în construcții care dispare pe mare în căutarea unui trai mai bun. Dar Ada era promisă lui Omar, un bărbat bogat, cu care se și mărită. Dacă la început e o tânără care nu pare să se fi despărțit prea curând de copilărie, ajunge să-și ia viața în propriile mâini și nu mai acceptă să fie controlată nici de familia sa care îi cerea să obțină un certificat de virginitate, nici de soțul său indiferent, sau de prietenii băgăcioși. Astfel, o vei urmări pe Ada în drumul său de a descoperi ce s-a întâmplat cu bărbatul pe care îl iubește, dar și cum se conturează ca persoană în procesul de maturizare.

Amélie (2001)

Amélie are o singură misiune – să facă mai frumoase viețile oamenilor pe care îi întâlnește. Una dintre cele mai faine scene din film e când stă pe scările din Montmartre și se întreabă câți oameni din Paris au orgasm fix în secunda aceea. Îi vedem apoi pe toți 15 într-un colaj euforic. E doar una dintre secvențele care o să-ți rămână în minte din acest film a cărui estetică te molipsește instant.

Call Me by Your Name (2017)

Call Me by Your Name are un ritm molcom, dar sincer, nu-i poți purta pică și nici nu te poți aștepta la altceva de la o Italie însorită în anul 1983. Elio își petrece vara, ca multe altele înainte, împreună cu părinții săi la casa de vacanță de pe coasta Italiei. Doar că în această vară, îl cunoaște pe Oliver, un doctorand care își făcea internshipul alături de tatăl lui Elio. Între cei doi începe o tatonare încărcată de tensiune. E un coming of age movie superb, care o să-ți intre pe sub piele.

Notting Hill (1999)

„Până la urmă sunt doar o fată care stă în fața unui băiat, rugându-l să o iubească.” Când spui Notting Hill te gândești fix la acest citat. Filmul a devenit în timp un soi de emblemă a filmelor romantice, asta și pentru că Julia Roberts și Hugh Grant sunt excelenți împreună. E un film simplu, cu un scenariu previzibil, însă este o comedie romantică decentă care a reușit să rămână pe ecrane multă vreme, ca multe dintre comediile care îi au protagoniști pe Roberts sau pe Grant.

Far from Heaven (2002)

Far from Heaven e mai puțin despre dragoste, cât despre o întreagă luptă între conformism și dorința unei iubiri imposibile. Ți se prezintă cuplul perfect, care trăiește în casa perfectă și care are o viață perfectă. Cei doi au însă un mic neajuns: el e gay, iar ea este amorezată de grădinar.

Filmul conturează foarte bine societatea și valorile anilor ‘50 și se concentrează foarte mult pe conflictele interne ale lui Frank, care nu își poate accepta sexualitatea.

Before Sunrise (1995)

N-ai cum să spui „film de dragoste“ și să uiți de trilogia Before Sunrise. Jesse (Ethan Hawke) și Celine (Julie Delpy) se întâlnesc în tren, iar atracția lor este în primul rând una a minții. Îi urmărești într-o lungă plimbare pe străzile Vienei în timp ce poartă conversații cât se poate de uzuale, exact cum ai face și tu dacă te-ai întâlni cu un străin care îți pică cu tronc.

Povestea lor e atât de frumoasă pentru că pare extrem de reală – nu există o agendă ascunsă, intrigi sau acțiune melodramatică. Lucrurile se întâmplă simplu, lent și par fără soluție. Ca-n viață.

Monștri (2019)

Uite cum era să uit să scriu și despre un film românesc. Monștri. explorează tristețea profundă și sentimentul de neputință care apare într-o relație în care există multă iubire, dar niciun fel de atracție fizică. O să dai aici peste tot felul de stereotipuri legate de rolurile de gen din societatea românească, în care identitatea sexuală este reprimată în încercarea de a fi conform cu valorile unei societăți rigide.

Casablanca (1942)

Casablanca iese din tipare în toate modurile posibile. Spre deosebire de alte filme clasice, a fost un succes încă din momentul în care s-a lansat. A avut încasări considerabile, dar a fost și nominalizat la opt premii Oscar. Spre deosebire de alte filme din anii ‘40, Casablanca e încă surprinzător de contemporan, ceea ce îl face extrem de agreabil chiar și după 70 de ani de la lansare.

Humphrey Bogart și Ingrid Bergman dau viață celor două personaje principale într-un mod în care doar ei o puteau face, iar rolurile li se potrivesc ca o mănușă. Cu siguranță puține de dragoste din prezent se ridică la nivelul lui Casablanca, iar dacă nu l-ai văzut încă, chiar trebuie să o faci.

Love (2015)

Love este un film cu mult sex. Nu din ăla de Hollywood, ci aproape de ăla demn de premiile AVN. Inițial, filmul nu a fost recepționat foarte bine, în principiu pentru că a fost lansat 3D – probabil audiența nu a apreciat foarte mult ideea de a fi atât de aproape de fluidele corporale împrăștiate prin scenele de sex. Ce-i drept, nu vezi în fiecare zi o secvență de sex filmată din unghiul subiect al vaginului. În orice caz, Netflix a preluat filmul și s-a bucurat de un trend viral pe TikTok.