Interpretarea actriţei americane Kristen Stewart în rolul prinţesei Diana din filmul „Spencer” a fost primită cu căldură la Festivalul de Film de la Veneţia, unde are premiera vineri, existând deja critici care sunt de părere că acest rol ar putea-o propulsa pe Kristen Stewart în postura de favorită la premiul Oscar.
Regizorul chilian Pablo Larrain urmăreşte metamorfoza lui Kristen Stewart în rolul prinţesei Diana care, ezitantă, se alătură familiei regale britanice pentru o întâlnire de trei zile, cu ocazia Crăciunului, la Sandringham House, în contextul destrămării mariajului ei cu prinţul Charles.
Filmul o prezintă pe Diana ca pe o neadaptată, din ce în ce mai înstrăinată şi mai izolată de restul familiei regale – cu excepţiile copiilor ei, William şi Harry – o prinţesă care râvneşte să se elibereze de tradiţie şi etichetă pe care le consideră sufocante şi ipocrite.
„Cred că aşa s-a născut. Există unii oameni înzestraţi cu o incontestabilă energie pătrunzătoare. Lucrul cu adevărat trist despre ea este că, cu cât încerca să se comporte mai normal, ca un om obişnuit şi cu cât avea un aer mai dezarmant, cu atât ajungea mai repede să se simtă singură şi izolată”, a declarat Kristen Stewart despre modul în care a interpretat-o pe prinţesa Diana.
Primele reacţii din partea criticilor cu privire la performanţa sa în rolul Dianei, inclusiv accentul aristocratic britanic, au fost pozitive. Publicaţia Daily Mail a caracterizat această prestaţie drept „spectaculoasă”. Actriţa a precizat că i-a plăcut foarte mult să interpreteze acest rol complex, în care a încercat să redea manierele şi conduita unei prinţese, adăugând însă că imediat ce părăsea platourile de filmare, „curtoazia zbura pe geam”.
„Mi-a făcut mai multă plăcere să joc fizic în acest film decât oricare alt film al meu. M-am simţit mai liberă şi mai vie, mai liberă să mă mişc şi chiar mai înaltă”, a declarat ea.
În film, prinţesa Diana întârzie constant la masă şi de multe ori părăseşte brusc cina sau prânzul pentru a vomita, din cauza unor tulburări legate de mâncare. Prinţesa devine din ce în ce mai frustrată şi mai nervoasă pe servitorii şi anturajul de la palat care îi tot spun ce trebuie să facă şi cum să se poarte.
Diana vorbeşte despre ceilalţi membri ai familiei regale în mod generic. Aceştia sunt „ei”, categorie în care Diana nu se include niciodată. De altfel, prinţesa schimbă cuvinte puţine cu regina sau cu prinţul Charles, preferând în schimb să se confeseze bucătarului sau cameristei care o ajută să se îmbrace.
În una dintre scene prinţesa mărturiseşte că se simte ca o insectă ce este disecată sub un microscop, făcând trimitere atât la armatele de paparazzi care o urmăreau oriunde se ducea, cât şi la anturajul regal care nu mai contenea să-i spună ce trebuie să facă.
Pablo Larrain, din a cărui filmografie face parte şi producţia biografică „Jackie”, despre Jackie Kennedy, a declarat că s-a simţit atras să spună povestea prinţesei Diana pentru că este ca un basm invers.
„Este povestea unei prinţese care s-a decis să renunţe la ideea de a deveni regină pentru că vrea să fie ea însăşi”, a spus regizorul. El a mai precizat că a studiat extensiv personalitatea prinţesei Diana, dar în ultimă instanţă acest film este o operă de ficţiune în care şi-a imaginat ce s-ar fi putut întâmpla cu câteva zile înainte ca prinţesa Diana să se decidă să divorţeze.
