Arheologii cred că au descoperit locul în care, conform Bibliei, Iisus Hristos a vindecat un orb. Este un zid de 12 metri, care datează de 2.800 de ani și care a fost construit în Ierusalim pentru a colecta apa și a permis formarea Scăldătorii Siloamului. În Evanghelia după Ioan scrie că Iisus i-a redat vederea unui cerșetor, după ce l-a trimis să se spele în apele Siloamului.

Directorul sitului arheologic, Itamar Berko, de la Autoritatea pentru Antichități din Israel (IAA), a declarat că descoperirea oferă o legătură „tangibilă” cu locul descris în Scriptură, potrivit The Telegraph.

„Dacă până astăzi am putut doar citi în textul biblic despre existența Scăldătorii Siloamului, acum putem vedea rămășițele sale tangibile”, a spus el. „În spatele nostru se află un baraj monumental, enorm ca dimensiuni, datat acum 2.800 de ani, în perioada Primului Templu, pe vremea regilor Ioas și Amația,” a explicat arheologul.

Zidul de 12 metri înălțime are o lățime de peste 8 metri și o lungime de cel puțin 21 de metri. A făcut parte dintr-un complex care capta apa din izvorul Gihon și o canaliza prin Valea Tyropoeon către pârâul Hedron. Barajul a fost probabil construit atât pentru a economisi apa în perioadele de secetă, cât și pentru a reduce efectul inundațiilor. Datarea cu radiocarbon plasează construcția la sfârșitul secolului al IX-lea î.Hr., după ce arheologii au descoperit crenguțe și ramuri în mortarul construcției. Echipa a comparat rezultatele cu datele climatice și a descoperit că barajul a fost probabil construit într-o perioadă cu precipitații reduse, intercalate cu furtuni scurte și intense care puteau provoca inundații.

„Este cel mai jos punct din Ierusalimul antic. Toată apa de ploaie curge practic către acest bazin hidrografic central, mare, al orașului”, a spus Dr. Nahshon Szanton, codirector al săpăturilor. „Dacă nu ar fi fost acest baraj, apa care curge în acest canal s-ar scurge pur și simplu în Valea Hedronului, direct la Marea Moartă”, a explicat el.

„Aducerea la lumină a celui mai mare baraj găsit vreodată în Israel, în inima Ierusalimului antic, este o dovadă tangibilă a puterii Regatului lui Iuda și a creativității regilor săi în gestionarea provocărilor naturale și de mediu,” a spus Ministrul Patrimoniului din Israel, Amichai Eliyahu.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#arheologi #Biblie #Iisus

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.