Istoria Uniunii Europene începe după cel de-al Doilea Război Mondial, când bătrânul continent era devastat. Pe 5 mai 1949, cu intenția de a promova democrația, drepturile omului și statul de drept, 10 țări înființează Consiliul Europei.

Un an mai târziu, pe 9 mai 1950. Ministrul francez de Externe Robert Schuman, a prezentat un plan de cooperare mai strâns între țările europene. Oficialul a propus crearea Comunității Cărbunelui și Oțelului, iar evenimentul a devenit bază pentru formarea ulterioară a Uniunii Europene.

Primele șase țări care au format blocul comunitar sunt Germania, Franța, Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg. Aceste state au extins cooperarea, au creat Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în perioada 1957-1958.

În martie 1958 a avut loc prima reuniune a Adunării parlamentare europene, care va deveni începând cu 1962 Parlamentul European.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice au fuzionat în 1965.

Până la destrămarea Uniunii Sovietice, Comunitățile Europene reuneau deja 12 state, inclusiv Danemarca, Irlanda, Regatul Unit, Norvegia, Portugalia și Spania. Oficial, UE pe care o cunoaștem astăzi s-a format în 1992, când în Olanda a fost semnat tratatul privind Uniunea Europeană. Documentul prevedea cetățenie unică, o singură monedă, politică externă comună și condițiile de activitate a instituțiilor comunitare.

În 2025, Uniunea Europeană are 27 de state membre și nouă țări care aspiră la integrare, printre care și Republica Moldova. Datorită acordurilor din cadrul UE și sprijinului comunității, cetățenii țării noastre călătoresc liber practic prin toată Europa, beneficiază de oportunități de studii, carieră și formează familii multinaționale. Pentru că prietenia, dragostea, libertatea și diversitatea nu au hotare.

#9 mai #Briefingul Zilei #formare #istorie #UE

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.