Istoria Uniunii Europene începe după cel de-al Doilea Război Mondial, când bătrânul continent era devastat. Pe 5 mai 1949, cu intenția de a promova democrația, drepturile omului și statul de drept, 10 țări înființează Consiliul Europei.
Un an mai târziu, pe 9 mai 1950. Ministrul francez de Externe Robert Schuman, a prezentat un plan de cooperare mai strâns între țările europene. Oficialul a propus crearea Comunității Cărbunelui și Oțelului, iar evenimentul a devenit bază pentru formarea ulterioară a Uniunii Europene.
Primele șase țări care au format blocul comunitar sunt Germania, Franța, Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg. Aceste state au extins cooperarea, au creat Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în perioada 1957-1958.
În martie 1958 a avut loc prima reuniune a Adunării parlamentare europene, care va deveni începând cu 1962 Parlamentul European.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice au fuzionat în 1965.
Până la destrămarea Uniunii Sovietice, Comunitățile Europene reuneau deja 12 state, inclusiv Danemarca, Irlanda, Regatul Unit, Norvegia, Portugalia și Spania. Oficial, UE pe care o cunoaștem astăzi s-a format în 1992, când în Olanda a fost semnat tratatul privind Uniunea Europeană. Documentul prevedea cetățenie unică, o singură monedă, politică externă comună și condițiile de activitate a instituțiilor comunitare.
În 2025, Uniunea Europeană are 27 de state membre și nouă țări care aspiră la integrare, printre care și Republica Moldova. Datorită acordurilor din cadrul UE și sprijinului comunității, cetățenii țării noastre călătoresc liber practic prin toată Europa, beneficiază de oportunități de studii, carieră și formează familii multinaționale. Pentru că prietenia, dragostea, libertatea și diversitatea nu au hotare.
