Malurile unei singure, cândva țări, separate de-a lungul anilor de istorie sunt unite acum prin poduri – semețe, mândre și senine, la fel ca întreg poporul românesc. Sovieticii au încercat să le distrugă, după cum au vrut să taie relația dintre frații de pe malurile Prutului. De fiecare dată, acestea au renăscut și au devenit mai puternice ca oricând. Cel mai vestit pod de peste Prut este cel care leagă satul Giurgiulești din Republica Moldova cu orașul Galați din România. Este o cale strategică de acces spre Uniunea Europeană din Estul Europei și înapoi. Oamenii din preajma locului l-au botezat cu un nume simbolic. Un nume care spune totul: “Poarta țării!”
În Galați, aproape fiecare om are câte un membru de familie în Basarabia. Cândva, regimul sovietic i-a despărțit iar astăzi, puntea peste Prut amintește de vestitul eveniment Podul de Flori. Pe șase mai 1990, locuitorilor din România li s-a permis, între orele 13:00 și 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică, fără pașaport și fără viză. L-au trecut atunci și îl trec și astăzi, cu lacrimi și emoții, de fiecare data când își amintesc.
Puţini ştiu că primul pod peste Prut, de la Giurgiuleşti spre Galaţi, a fost construit în perioada interbelică, în 1918, pe vremea când Basarabia era unită cu România. Atunci, pentru a face posibile relații comerciale între ambele maluri, s-au decis câteva măsuri. Una dintre acestea a fost construcția unui pod de fier. Însă mai târziu, în 1940, podul avea să fie distrus printr-un gest tragic. Istoricii spun că a fost aruncat în aer de un ofiţer român, pentru a împiedica trecerea Armatei Roșii peste Prut.
„Timp de patru zile, conform notei ultimative a URSS, în patru Zile, armata română trebuia să evacueze teritoriul Basarabiei. În data de 2 iulie, 1940, armata română deja se evacua pe teritoriul Basarabiei și aajuns aici la Giurgiulești la pod. Pe atunci, căpitanul militar, român, Napoleon Alexandru Popescu, avea sarcina să treacă blindatele românești podul, conform deciziei sau a întâlnirii pe care au avut -o între partea sovietică și românească, un reprezentant sovietic se afla la Galați și marea mea mirare a fost faptul că trebuia să ia și Galațiul. Și atunci, acest căpitan român a înțeles intuitiv sau dragostea față de pământ românesc, l-a făcut să nu cedeze.
Chiar dacă nu a avut ordin să arunce în aer podul, l-a aruncat, deoarece pe teritoriul Giurgiuleștiului înaintau 70 de blindate sovietice. Și atunci el și-a dat seama că ele vor trece podul și vor lua și Galațiul. În acea perioadă, Galațiul nu doar că era un port important din România dar avea și un aerodrom. Se spune că voiau să ajungă și acolo. Minând podul a fost distrus atunci, 2 iunie, 1940 și n-au mai ajuns în Galați. Aici s-au oprit trupele sovietice. Anul 1941, deja fiind din nou eliberată Basarabia de către trupele româno-germane, când au atacat URSS, atunci s-a început iarăți recostrucția podului”, povestește Aculina Panioglo, profesoară de istorie, Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, Giurgiulești.
Ca fiecare giurgiuleştean, Aculina Panioglo are rude în România, de care a fost despărţită înainte de a se naşte. Din povești, știe că bunica sa avea doi fraţi dincolo de Prut, pe care l-au trecut în 1940. Pe unul dintre ei nu avea să-l mai vadă, însă, niciodată. Pe celălalt l-a întâlnit la zeci de ani distanţă, la Podul de Flori.
„Eu sunt îndrăgostită de Istoria Românilor. Invidiez generațiile de azi care au posibilitatea să studieze această istorie, o istorie frumoasă de formare a poporului și limbii române. Când îmi pun întrebarea de ce suntem români, în istorie, acest moment important e că ne tragem de la geto daci, cine au fost geto-dacii și formarea poporului român. MUSCĂ 2.04.48 La lecțiile de istorie le formez niște valori, pe care le-a avut și poporul român. Avem aceleași valori – și partea dreaptă, și stângă a Prutului. Avem o singură istorie, un spațiu geografic și suntem același popor. Le dezvolt sentimentul de patriotism, dragostea de țară, neam, de popor, de familie, de sat, baștină”, mai povesteștye profesoara.
Nicolae Tornea a fost primar în perioada marelui eveniment, Podul de Flori. Îşi aminteşte şi acum despre acele zile, când, pentru a-şi întâlni fraţii aşa cum se cuvine, s-a pregătit și a pus la punct şi cel mai neînsemnat detaliu.
„Noi am primit înainte însărcinare ca să ne pregătim. Am pregătit chiar lângă pod o scenă, a fost conducerea raionului, era președintele comitetului executiv, și de la 8 dimineața, când au deschis podul, cred că vreo 20 mii oameni erau. Aici au mers Galațiul, Brăila, și sururbiile. Erau foarte mulți.. Aproape toți oamenii au luat familii la ei acasă. Și conducerea județelor Galați și Brăilei au fost acolo”, spune Nicolae Tornea, Primarul satului Giurgiulești în anii `90.
Sunt atât de multe proiecte comune, începute de autorităţile ambelor maluri ale Prutului, încât li s-a pierdut demult numărul. Unele ţin de infrastructură, economie, altele de învăţământ şi cultură, toate au fost sau sunt în curs de implementare. Aici, cea mai importantă este voinţa, pentru că dorința de a face este din plin.
„Cred că ideea refacerii acestui pod care ne leagă unii de ceilalți, e unul dintre cele mai importante proiecte din ultimii ani. Un alt proiect interesant ce s-a desfășurat în trecut, care cred că a rezultat exact în urma ideii de podul de flori ce a legat cele două state, a fost Piața Basarabenilor, așa cum o cunosc gălățenii. E o piață pentru o parte mai nouă, sau mai tineri din Galați care cumva la momentul respectiv a încurajat micul comerț transfrontalier. Frați moldoveni care venea și vin aici pentru a desface produsele au fost foarte mulți”, povestește Ionuț Pucheanu, primarul orașului Galați.
Anul trecut, autorităţile gălăţene au adaptat 800 de metri de cale ferată la ecartament european, pentru ca vagoanele cu mărfuri din Republica Moldova, care circulă pe ecartament rusesc să ajungă cât mai uşor în România şi, de aici, şi în Uniunea Europeană. Această mână întinsă a fost mai ales pentru agricultori, care acum îşi pot exporta grânele, mai uşor, inclusive prin porturile din Galaţi.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti este așezat pe partea maritimă a râului Dunărea. Acesta asigură primirea de nave atât fluviale, cât şi maritime. Astfel, prin poziția strategică, infrastructura de transport trimodal, prețurile rentabile, regimul vamal și fiscal, portul reprezintă un spațiu excelent pentru dezvoltarea afacerilor. Totodată, portul este centru regional de logistică la frontiera Uniunii Europene cu acces la căile de comunicaţie terestră, ferată cu ecartament îngust și larg, fluvială şi maritimă. Se află la 133 de km de Marea Neagră şi are o importanţă strategică, fiind la hotarele Moldovei cu România și Ucraina. Datorită accesului direct la Marea Neagră cu nave maritime și la țările de pe Dunăre cu barje fluviale, precum și datorită accesului prin calea ferată spre state din estul Europei si cele membre ale Uniunii Europene, portul Giurgiuleşti se transformă într-un centru logistic de importanță majoră nu doar pentru Moldova, ci și pentru întreaga regiune.
În 2022, Portul a crescut capacitatea de transbordare de mărfuri, la 1,8 milioane de tone, cu 30% mai mult faţă de anul precedent. Volumul exporturilor prin port a crescut cu 45%, ajungând la peste 800.000 de tone.
În ce privește livrările la import, acestea au depășit 1 milion de tone, cu 20% mai mult, inclusiv 577 mii de tone de produse petroliere. Totodată, importul de cărbune și îngrășăminte minerale prin port s-a triplat.
