Șlagărul „Eu numai, numai”, lansat de Ionel Istrati în anul 2012 a reușit să facă înconjurul lumii. Totuși, puțini cunosc despre faptul că ideea îi aparține mamei lui Ionel Istrati. Alexandru Lozanciuc, autorul piesei, a povestit că în timpul unui concert de 8 martie, organizat la Palatul Național, mama artistului l-a rugat să-i scrie o piesă fiului său.

„Mama lui se apropie și zice „așa vă iubim, așa cântece frumoase aveți, poate și lui Ionel ceva de scris”. Eu spun – bine”, a povestit Alexandru Lozanciuc, în cadrul emisiunii „Interviu fără protocol”, cu Dorin Galben.

Lozanciuc a spus că s-a întâlnit cu Ionel Istrati și i-a arătat 20 de cântece de-ale sale. Cel din urmă a insistat ca Lozanciuc să compună un cântec doar pentru el.

„Mă duc acasă, mă chinui, mă chinui și găsesc un text zvârlit – nu avea melodie. Eu numai, numai, numai cu tine am avut clipe senine. Am compus. Vin la Ionel. El și mama lui stăteau pe canapele. Auzi, frate! Trebuia să vezi ce era. Sare în sus: „Mama plătește banii repede! Contractul – scrie!”. Eu am rămas trăsnit. Măi, bun cântăreț. Dacă ar avea cap bun încă, în afară de tot”, își amintește cântărețul.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În cadrul aceluiași interviu, Lozanciuc a vorbit despre scandalul apărut din cauza piesei „Eu numai, numai”.

„Era un Alexandru, aranjator de muzică, care i-a făcut aranjamentul la piesa mea și care acum lucrează cu Kirkorov – Alexandru Brașoveanu. El mi-a zis așa – „mata să ții minte că el o să spună că asta e piesa lui”. M-am gândit că glumește”, menționează artistul emerit.

Totuși, interpretul recunoaște faptul că faima piesei „Eu numai, numai” i se datorează lui Ionel și Istrati și menționează că nu s-a supărat pe el.

„Datorită lui piesa s-a ridicat, nu datorită mie. Eu numai am scris. Dacă nu era el, nu era șlagărul ăsta. Nu m-am certat. I-am spus, Ionică, ai obraz, măi băiețele. Cum așa? Și pe urmă el a luat și a scris că muzica și textul îi aparține lui Lozanciuc, după ce a fost scandalul cela”, a spus Lozanciuc.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Ediția integrală a emisiunii cu discuția dintre Dorin Galben și Alexandru Lozanciuc o găsiți mai jos.

Emisiunea „Interviu fără Protocol” poate fi vizionat la RLIVE TV, miercuri de la ora 19:00 și în reluare duminica, la ora 15:00.

#cantec #interpret #scandal

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china