Celebrul producător auto italian deschide o nouă eră în istoria sa de 60 de ani, lansând primul supercar hibrid plung-in, Lamborghini Revuelto.

Noul model, al cărui preț nu a fost dezvăluit, are un motor de 12 cilindri pe benzină și trei motoare electrice. Cele două sisteme de propulsie însumează 1.015 cai putere.

Hibridul plug-in promite senzații variind între zgomot puternic și silențios – meniul include 13 moduri de conducere. La viteze mici, propulsia este complet electrică, iar în regim de condus agresiv folosește toată puterea motorului V12 și a motoarelor electrice. Lamborghini Revuelto va atinge o viteză maximă de 350 km/h, conform specificațiilor producătorului.

Compania italiană fondată în 1963 a acordat o atenție acestui proiect: totul e nou la această mașină, inclusiv motorul cu ardere internă, dezvoltat special pentru Revuelto.

Și amplasarea motorului e diferită. În trecut, puterea motoarelor modelelor Lamborghini V12, începând cu Countach, era trimisă în partea din față, iar transmisia era între cele două locuri. De aici, puterea era redirecționată prin arborii de transmisie către roțile din spate sau, la multe modele mai noi, către toate cele patru roți.

Revuelto are transmisia poziționată în spatele motorului pentru a face loc bateriilor. Acest aranjament neobișnuit a rezolvat o problemă importantă: a permis mașinii ca, în ciuda acumulatorilor grei, să păstreze o distribuție optimă a greutății. Astfel, 44% din greutatea mașinii este preluată de roțile din față, iar 56% revine celor din spate.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

A new paradigm for super sports cars is here.
Introducing Lamborghini Revuelto.
The first ever super sports V12 hybrid plug-in HPEV.
Ready to drive you beyond.#Lamborghini #Revuelto #FromNowOn pic.twitter.com/rmvnv5zSJZ

— Lamborghini (@Lamborghini) March 29, 2023

Puterea motorului pe benzină, laolaltă cu cea furnizată de un motor electric, este transmisă doar la roțile din spate prin intermediul unei transmisii cu opt trepte. Alte două motoare electrice furnizează putere pentru roțile din față, oferind un sistem 4×4. Motoarele independente dedicate roților din față permit vectorizarea cuplului – furnizarea unei puteri diferite pentru fiecare roată pentru virarea optimă și tracțiune.

Noile hibride Revuelto și Huracan vor fi asamblate pe aceeași linie de producție, a spus Winkelmann. În prezent, acestea sunt construite pe linii separate din aceeași fabrică. Noile supermașini vor împărți, de asemenea, mai multe piese comune decât până acum, dar această „înfrățire” nu va reduce mult costul impus de tehnologia hibrid.

În schimb, SUV-ul Urus, produs într-un volum mai mare decât mașinile de viteză, va fi construit în continuare într-o fabrică separată.

Winkelmann a mai spus că spațiul câștigat prin asamblarea pe aceeași linie a modelelor hibrid ar putea fi folosit pentru construirea următorului model Lamborghini, o mașină electrică așteptată în 2028. Este vorba de o platformă cu patru locuri, nu de un supercar; cu actuala tehnologie a acumulatorilor, un supercar 100% electric nu este posibil, întrucât bateriile ar fi prea grele.

#Lamborghini #producator auto #vehicule hibride

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.