După o aşteptare de şapte ani, oamenii de ştiinţă de la NASA au deschis, marţi, în sfârşit, o sondă spaţială care transporta cele mai mari mostre de asteroizi aduse vreodată pe Pământ, descoperind resturi negre, transmite AFP.
Cercetătorii „au găsit praf şi resturi negre pe puntea avionică a containerului ştiinţific Osiris-Rex atunci când capacul iniţial a fost îndepărtat astăzi”, a declarat agenţia spaţială americană, fără a preciza însă dacă acestea aparţineau cu siguranţă asteroidului. Oamenii de ştiinţă aşteaptă cu nerăbdare să cerceteze cea mai mare parte a eşantionului, ceea ce va necesita o „dezasamblare complexă” a sondei.
Osiris-Rex a fost lansată în 2016, aterizând pe asteroidul Bennu şi a colectat aproximativ nouă uncii (250 de grame) de praf de pe suprafaţa sa stâncoasă.
OSIRIS-REx Asteroid Sample Return.NASA’s #OSIRISREx spacecraft is the first US mission to collect samples from an asteroid.#asteroid pic.twitter.com/2jCFPyjcnu
— amazing π (@amazingpi7) September 24, 2023
Chiar şi această cantitate mică, a declarat NASA, ar trebui „să ne ajute să înţelegem mai bine tipurile de asteroizi care ar putea ameninţa Pământul”. Acesta şi-a încheiat călătoria de 6,21 miliarde de kilometri, după ce a aterizat duminică în deşertul din statul vestic Utah, după o coborâre incendiară şi cu miză mare prin atmosfera Pământului.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Reziduurile de pe puntea avionică descoperite marţi au fost probabil rezultatul unor probleme în timpul colectării, despre care NASA a spus că au fost în cele din urmă rezolvate, permiţând transferul sigur al eşantionului. Capacul a fost deschis într-o cameră etanşă la Centrul Spaţial Johnson din Houston, Texas.
O conferinţă de presă este programată pentru 11 octombrie, în cadrul căreia va fi dezvăluită publicului cea mai mare parte a eşantionului. Analiza asteroidului, cred oamenii de ştiinţă, îi va ajuta pe cercetători să înţeleagă mai bine formarea sistemului solar şi modul în care Pământul a devenit locuibil.
Cea mai mare parte a eşantionului va fi conservată pentru a fi studiată de generaţiile viitoare. Aproximativ un sfert va fi utilizat imediat în experimente, iar o cantitate mică va fi trimisă partenerilor de misiune, Japonia şi Canada.
