Într-o zi de joi, 10 iulie 1466, Ștefan Vodă a tras cu arcul dintr-un vârf de munte, săgeata s-a înfipt într-un lemn de paltin și acolo a fost ridicat altarul primei ctitorii a domnitorului Ștefan cel Mare – Mănăstirea Putna.
Intrarea în incinta mănăstirii Putna se face pe sub un arc, pe al cărui fațadă se situează stema Moldovei datată din anul 1471. De aici creștinii fac cozi, pentru a ajunge la biserica mănăstirii, acolo unde se află mormântul lui Ștefan cel Mare. Legenda spune că domnitorul și-a pregătit propria lespede funerară încă din timpul vieții, lăsând urmașilor grija de a completa inscripția cu data exactă a morții sale și cu numărul anilor de domnie, dar care, din motive neatestate documentar, au rămas totuși necompletate. Alături de Ștefan cel Mare sunt înhumați soția sa Maria, fiica domnitorului – Maria, fiul său Bogdan și nepotul Ștefăniță.
Biserica originală, construită de Ștefan cel Mare, avea pictura interioară și exterioară realizată pe fond de aur. Învelitoarea acoperișului era făcută din plumb. Biserica a fost demolată însă, în anul 1654 și reconstruită ulterior de către Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan și Istrate Dabija. Pictura interioară a bisericii, de factură bizantină, a fost realizată în perioadă 1979 – 1983. Din vechea pictură s-au păstrat din păcate puține eșantioane.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Lăcașul sfânt, sau Ierusalimul neamului românesc, cum îl numesc credincioșii, se află la doar 33 de km de orașul Rădăuți, în județul Suceava și reuneşte zilnic mii şi mii de pelerini veniţi aici în reculgere. Mănăstirea este un important centru cultural, aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Mănăstirea Putna deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult și icoane.
„Acest proiect este realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.”
