Oleg Serebrian compară Moldova cu Germani, vorbind despre procesul de reintegrare a Transnistriei. Oficialul a declarat jurnaliștilor că procesul nu poate fi încheiat în câteva luni sau într-un an și implică anumite costuri pe care populația Moldovei trebuie să și le asume.

În același timp, vicepremierul pentru reintegrare a menționat că asemenea proces politic are loc în Germania de mai bine de 30 de ani și nu s-a finalizat încă. Totodată, în opinia oficialului, cel mai complicat va fi procesul de incluziune psihologică a cetățenilor din stânga Nistrului, afectați de propaganda rusă după războiul din 1992.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

„Nu poate dura câteva luni sau timp de un an. Germania, care este a treia economie a lumii și a înglobat a 10-a economie a lumii, are un proces de reintegrare care durează de 30 de ani și ceva și încă nu este finalizat. Reintegrarea nu înseamnă doar un pas politic. Înseamnă și racordare a spațiilor economice, și o problemă de mentalitate.

Va fi poate cel mai greu de edificat integrarea morală, psihologică, a celor două maluri. (…) Trebuie să recunoaștem că partea stângă a Nistrului a fost mai infectată de ceea ce înseamnă propaganda kremlinistă. (…) Din această perspectivă, este greu de spus că poate dura doar câteva luni. (…) Cetățenii trebuie să înțeleagă că un proces de reintegrare costă”, a spus Serebrian jurnaliștilor.

Amintim că, anterior, Maia Sandu susținea că își dorește soluționarea conflictului transnistrean până în 2030, când autoritățile de la Chișinău planifică să transforme Moldova în stat membru al Uniunii Europene. Totuși, șefa statului nu exclude că nici scenariul integrării fără regiunea autoproclamată.

#Oleg Serebrian #reintegrare #Republica Moldova #termen #Transnistria

Autoritățile italiene au transferat în Sardinia 88 de deținuți considerați printre cei mai periculoși mafioți și teroriști ai țării, o decizie care a provocat nemulțumirea autorităților locale. Guvernatoarea Sardiniei, Alessandra Todde, susține că insula riscă să devină „Cayenne-ul Italiei”.

Deținuții au ajuns în weekend la o bază militară de pe insulă, de unde au fost transportați sub escortă strictă către noua aripă de maximă securitate a penitenciarului din Uta. Identitățile acestora nu au fost făcute publice.

Toți sunt supuși regimului special de detenție 41-bis, unul dintre cele mai restrictive din Italia, destinat în special membrilor organizațiilor mafiote. Regimul urmărește să împiedice deținuții să comunice între ei și să transmită ordine către membrii aflați în libertate.

Transferul celor 88 de persoane a ridicat la 183 numărul deținuților aflați sub regimul 41-bis în Sardinia, aproximativ un sfert din totalul național.

Guvernatoarea Alessandra Todde a criticat decizia, susținând că autoritățile centrale au acționat fără o consultare suficientă cu Sardinia și că penitenciarele insulei se confruntă deja cu probleme de personal. În februarie, sute de persoane au protestat la Cagliari împotriva transferării deținuților.

„Guvernul a acționat într-un mod unilateral și arogant, tratând Sardinia ca pe Cayenne-ul Italiei”, a declarat Todde, făcând referire la celebra închisoare din Guyana Franceză, cunoscută drept „Insula Diavolului” și devenită celebră prin filmul „Papillon”.

Autoritățile italiene resping însă criticile. Ministrul adjunct al Justiției, Alberto Balboni, a acuzat-o pe Todde de ipocrizie și a amintit că proiectul noii aripi a penitenciarului din Uta a fost inițiat de un guvern anterior, în care era implicat partidul acesteia.

Transferul face parte, potrivit unui oficial penitenciar italian, dintr-un plan de concentrare într-un număr mai mic de închisori a deținuților condamnați la detenție pe viață și aflați sub regimul 41-bis. Sardinia are o tradiție de a găzdui astfel de deținuți, în special în anii 1990, în perioada represiunii împotriva mafiei siciliene.

Regimul 41-bis presupune izolarea strictă a deținuților. Aceștia petrec până la 23 de ore pe zi în celule și au dreptul la o singură oră de activitate fizică, într-un grup foarte restrâns. Interacțiunile și conversațiile sunt atent monitorizate pentru a preveni transmiterea de ordine sau informații între membrii organizațiilor criminale.

Decizia readuce în atenție și fosta închisoare de pe insula Asinara, supranumită „Alcatrazul Italiei”, unde au fost deținuți în trecut lideri mafioți precum Toto Riina și Raffaele Cutolo. Penitenciarul a fost închis în 1997.