Deputatul PAS, Lilian Carp, nu se face vinovat că, în timp ce deține mandatul de deputat ocupă și funcția de președinte al Asociației Obștești „Federația de Polo de Apă”. La o asemenea concluzie ajuns același inspector de integritate, Ion Nicolaev, care a examinat sesizarea în privința lui Igor Dodon, pentru care a constatat la fel că, nu a încălcat legea fostul șef al statului, că a fost concomitent președinte de țară și președinte al Asociației Obștești „Federația de Șah a Republicii Moldova”.

După emiterea actului de constatare și publicarea acestuia pe pagina ANI, Autoritatea a venit cu o reacție și clarificare, prin care spune că „se disociază deocamdată de decizia inspectorului de integritate”, întrucât nu este în drept să intervină.

„ANI își rezervă dreptul de a se disocia deocamdată de decizia inspectorului de integritate pe acest caz în vederea efectuării unei analize mai ample în cadrul unei cercetări interne, dacă inspectorul de integritate s-a condus de practica ANI și de toate procedurile și spețele similare, care au existat pe regimul incompatibilităților de funcție”, se arată în reacția ANI.

Totodată, Autoritatea amintește că, în câteva cazuri similare, alți inspector de integritate au emis cu totul alte decizii în privința foștilor demnitari de stat, care au admis aceleași încălcări.

„Autoritatea Națională de Integritate reiterează că actele de constatare sunt emise de inspectorii de integritate, care sunt independenți și duc răspundere juridică personală pentru deciziile luate. La fel, prin prisma legii cu privire la ANI, inspectorul de integritate sunt obligați să nu emită, fără motive convingătoare, acte care se abat de la practica generalizată de verificare și control a inspectorilor de integritate. Totodată, subliniem faptul că, din practica ANI, pe spețe similare, privind controlul regimului juridic al incompatibilităților de funcție, există deja decizii prin care inspectorii de integritate au stabilit încălcarea regimului juridic al incompatibilităților în privința demnitarilor de stat”, se mai arată în reacția ANI.

Mai exact, ANI vorbește despre următoarele cazuri:

În primul caz este vorba despre ex-deputatul Dumitru Diacov. În timp ce se afla în mandatul de deputat, în anul 2017, acesta a obținut și calitatea de președinte al unei Fundații.
Fostul deputat Nicolae Pascaru a deținut pe parcursul mandatului său mai multe calități incompatibile cu funcția de demnitate publică. Acesta figurat și în calitate de președinte în cinci asociații obștești, cu activități în domeniul sportului și dezvoltării businessului mic și mijlociu.
În anul 2020, fostul deputat, Alexandru Nesterovschi a fost identificat în perioada deținerii funcției de deputat, că și-a exercitat drepturile și obligațiile sale în funcția de administrator al unei companii.
Un alt exemplu pe numele căruia inspectorii de integritate au constatat incompatibilitate de funcție este ex-deputatul, Nicolae Juravschi, care a deținut simultan, nouă ani la rând, și funcția de președinte al Comitetului Național Olimpic și Sportiv din Moldova (CNOS).
La fel, și fostul deputat, Radu Rebeja, în toamna anului curent, a fost depistat cu deținerea concomitentă a funcției de președinte a unei asociații obștești din domeniul sportului.

„Toate actele sus-specificate au fost contestate și se află pe rolul instanței de fond. Legalitatea acestor acte de constatare nu este pusă la îndoială, deoarece, la moment, nu sunt decizii de judecată prin care actele ar fi fost anulate. Mai mult ca atît, prin Decizia Curții Constituționale din 28 septembrie curent, Înalta Curte a statuat că incompatibilitatea reprezintă, de esență, o situație în care una și aceeași persoană exercită o funcție publică în paralel cu o alta ori când aceasta deține o calitate sau exercită o activitate în condițiile în care legea interzice acest lucru. Astfel, Curtea reține că incompatibilitatea, ca stare de fapt, nu este condiționată de caracterul oneros sau gratuit al activităților considerate a fi incompatibile”, conchide ANI.

Deputatul PAS, Lilian Carp, nu a comentat deocamdată decizia inspectorului de integritate.

#ANI #Ion Nicolaev #Lilian Carp #PAS

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.