Liderul Partidului Liberal (PL), Mihai Ghimpu, și fostul președinte PL, Dorin Chirtoacă, au obținut câștig de cauză la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în dosarul „7 aprilie”, Republica Moldova fiind condamnată, iar cei doi politicieni și-au „restabilit demnitatea și onoarea”, care i-a fost lezată în 2009, de către o televiziune afiliată Partidului Comuniștilor din acea perioadă.

Potrivit avocaților, care au instrumentat cazul dat, Tatiana Iovu și Ion Casian a data de 01 februarie curent, CEDO a pronunțat hotărârea în cauza Ghimpu și alții împotriva Republicii Moldova prin care a constatat încălcarea articolului 8 al Convenției.

Cauza se referă la încălcarea de către instanțele naționale a dreptului reclamanților Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă și Partidul Liberal la protecția demnității și reputației în legătură cu difuzarea de către fostul canal de televiziune NIT și alte canale TV a filmului „Atac asupra Moldovei”, care viza evenimentele din 7 aprilie 2009.

La 12 iunie 2009, reclamanții au introdus o acțiune în instanța de judecată împotriva lui Vladimir Voronin, președintele Republicii Moldova la acea perioadă, Artur Reșetnicov, șeful Serviciului de Informare și Securitate în 2009 și Valeriu Gurbulea, procuror general, împotriva postului de televiziune NIT și a altor câteva posturi TV, care au distribuit informații denaturate și denigratoare cu referire la evenimentele din 7 aprilie 2009, fiind afectată onoarea, demnitatea și reputația profesională.

Curtea a apreciat că, în pofida aspectelor politice și contextul electoral în care a fost difuzat filmul „Atac asupra Moldovei” și limitele mai largi ale unei critici acceptabile la care politicienii se supun cu bună știință, acuzațiile grave nu puteau fi lăsate fără o examinare specifică de către instanțele interne. În acest sens, Curtea a indicat că persoanele publice, care au instigat la o dezbatere aprinsă din cauza comportamentului lor și comentarii publice, nu trebuie să tolereze să fie acuzați public de acte penale, fără ca astfel de declarații să fie susținute de fapte. În plus, Curtea a reamintit că o cerință generală pentru jurnaliști este să se distanțeze de conținutul care ar putea insulta sau provoca pe alții sau le-ar putea deteriora reputația. Rolul presei este de a furniza informații despre evenimentele actuale, opinii, idei și să acționeze cu bună-credință.

CEDO a considerat că echilibrul dintre cele două drepturi concurente, adică dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, pe care instanțele interne le-au îndeplinit într-o manieră generală, nu remediază absența oricărei analize în ceea ce privește afirmațiile specifice în filmul „Atac asupra Moldovei”, în special referitor la acuzaților aduse reclamanților.

Amintim că, tot ieri, 1 februarie, CEDO a condamnat Moldova în reclamația făcută de către jurnalistul și activistul civic, Anatol Mătăsaru, care la fel a avut de suferit în urma acțiunilor organelor de drept din timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009.

Statul a fost obligat să-i achite lui Mătăsaru 15 mii de euro, prejudiciu moral şi 1 500 de euro, cheltuieli de judecată.

#7 aprilie #7 aprilie 2009 #CEDO #Dorin Chirtoacă #Mihai Ghimpu #PL

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să-și consolideze urgent capacitatea de prevenire și gestionare a dezastrelor, într-un context în care incendiile forestiere, inundațiile și fenomenele meteorologice extreme devin tot mai frecvente și pot lovi simultan mai multe țări. Bruxelles-ul vrea să pună mai mult accent pe anticiparea crizelor, însă finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice rămâne o provocare, scrie Digi24.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru o nouă realitate, în care dezastrele naturale sunt tot mai frecvente, mai severe și pot afecta simultan mai multe regiuni.

„Trebuie să fim pregătiți pentru o lume în care evenimentele extreme se produc mai des, în mai multe locuri și în același timp”, a declarat von der Leyen luni, în timpul unei vizite la Centrul European de Intervenție în Situații de Urgență, o unitate din cadrul departamentului de protecție civilă al Comisiei Europene.

Șefa executivului comunitar a subliniat că natura situațiilor de urgență se schimbă, pe măsură ce schimbările climatice favorizează fenomene meteorologice extreme tot mai imprevizibile. În același timp, crizele se pot suprapune și pot depăși capacitatea de intervenție a unei singure țări. Comisia Europeană vrea, prin urmare, să mute accentul de la reacția la dezastre către prevenirea și anticiparea acestora.

Von der Leyen a evidențiat amploarea operațiunilor europene de combatere a incendiilor forestiere din această vară. Mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat de 10 ori pentru incendii forestiere începând din aprilie.

Aproape 800 de pompieri au fost prepoziționați în zone cu risc ridicat, iar echipe din 25 de țări au fost mobilizate pe parcursul verii. Începând din luna mai, Europa s-a confruntat cu patru valuri de căldură.

Comisarul european pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Hadja Lahbib, a declarat că aproximativ 300.000 de persoane au fost evacuate în această vară din cauza incendiilor forestiere.

„Avem o strategie bună, dar trebuie să intensificăm eforturile, deoarece schimbările climatice nu bat la ușă, ci sunt deja înăuntru. Sunt în Europa; din păcate, suntem continentul care se încălzește cel mai rapid”, a afirmat Lahbib.

Peste 600.000 de hectare au ars

Potrivit Comisiei Europene, în acest an au ars peste 600.000 de hectare în Uniunea Europeană, mai mult decât dublul mediei pe termen lung din ultimele două decenii.

În acest context, von der Leyen susține că simpla mobilizare a resurselor după izbucnirea unui incendiu, a unei inundații sau după producerea unui alt dezastru nu mai este suficientă.

UE vrea ca experiența acumulată în timpul fiecărei crize să fie folosită pentru îmbunătățirea pregătirii și pentru reducerea timpului de reacție la următoarea situație de urgență.

Problema este însă finanțarea. Guvernele europene sunt deja presate să reducă cheltuielile, iar discuțiile privind viitorul buget pe termen lung al UE adâncesc tensiunile. Mai multe state, printre care Germania, Austria, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos și Suedia, susțin reducerea bugetului propus pentru perioada 2027–2034.

Comisarul european pentru acțiuni climatice, Wopke Hoekstra, a recunoscut dificultățile financiare, dar a argumentat că investițiile în prevenție sunt mai puțin costisitoare decât reconstrucția după producerea dezastrelor.

„Toate dovezile arată că realizarea investițiilor inițiale este mult mai ieftină decât a fi pur și simplu lovit de incendii, de inundații și apoi a plăti pentru daune. Asta este pur și simplu mult mai costisitor”, a declarat Hoekstra.

De la dezastre naturale la amenințări hibride

Strategia europeană de protecție civilă se schimbă și dintr-un alt motiv: autoritățile trebuie să fie pregătite nu doar pentru dezastre naturale izolate, ci și pentru crize multiple care se desfășoară în același timp.

Inundațiile, incendiile forestiere și alte fenomene meteorologice extreme se pot suprapune cu atacuri cibernetice, acte de sabotaj asupra infrastructurilor critice sau perturbări ale sistemelor energetice și sanitare. Astfel de amenințări „hibride” pot afecta grav viața de zi cu zi fără să semene cu un atac militar convențional.

În acest context, comisarii europeni din statele de pe flancul estic i-au cerut recent Ursulei von der Leyen să ia măsuri urgente în fața amenințărilor rusești tot mai mari la adresa statelor baltice, inclusiv prin numirea unui coordonator de nivel înalt pentru regiune.

În martie 2025, Hadja Lahbib avertiza deja asupra necesității unei coordonări europene mai bune, a unor rezerve de urgență și a unei populații mai reziliente.

Una dintre măsurile propuse vizează pregătirea gospodăriilor pentru situații de criză, astfel încât oamenii să poată face față pe cont propriu timp de cel puțin 72 de ore.

Pentru Bruxelles, provocarea următorilor ani nu mai este doar capacitatea de a interveni după producerea unui dezastru, ci și aceea de a anticipa crizele, de a limita efectele lor și de a se asigura că Europa poate face față unor situații de urgență care se produc simultan în mai multe locuri.