Cercetările au descoperit în mod repetat că organizațiile beneficiază de diversitatea gândirii, iar grupurile de oameni cu experiențe de viață diferite sunt mai capabile să recunoască problemele și să ofere soluții creative decât grupurile cu experiențe de viață similare.

Dar ce se întâmplă dacă unii membri ai echipei nu se simt confortabil să vorbească? Ce se întâmplă dacă le este frică să-și împărtășească preocupările sau să nu pună întrebări provocatoare? Ce se întâmplă dacă evită să sugereze idei inovatoare pentru că sunt îngrijorați de respingere?

Potrivit unui sondaj Gallup din 2017, 3 din 10 angajați au fost ferm de acord că opiniile lor nu contează la locul de muncă. Iar setările de lucru la distanță – care sunt mult mai frecvente acum, având în vedere pandemia globală de COVID – au agravat problema, în special pentru femei. Un sondaj recent de la Catalyst a constatat că aproape jumătate dintre femeile lider de afaceri se confruntă cu dificultăți în a vorbi în cadrul întâlnirilor virtuale, iar 1 din 5 a raportat că se simte trecută cu vederea sau ignorată în timpul întâlnirilor video.

Rezultatul net? O lipsă de siguranță psihologică la locul de muncă, care are repercusiuni reale în afaceri.

Ce este siguranța psihologică la locul de muncă?

Siguranța psihologică este convingerea că nu vei fi pedepsit sau umilit pentru că ai idei, întrebări, preocupări sau că ai greșit.

Ce este în special securitatea psihologică la locul de muncă?

Este o credință împărtășită de către membrii unei echipe că ceilalți din echipă nu te vor face de rușine, nu te vor respinge sau nu te vor pedepsi pentru că vorbești.

„Când ai siguranță psihologică la locul de muncă, oamenii se simt confortabil să fie ei înșiși. Ei își aduc pe deplin la muncă și se simt bine, punându-se pe toți pe linie”, spune David Altman, șeful Centrului pentru Leadership Creativ.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Importanța securității psihologice la locul de muncă

Lipsa siguranței psihologice la locul de muncă are repercusiuni majore în afaceri.

În primul rând, atunci când oamenii nu se simt confortabil să vorbească despre inițiative care nu funcționează, organizația nu este echipată pentru a preveni eșecul. Și atunci când angajații nu sunt pe deplin implicați, organizația a pierdut o oportunitate de a valorifica punctele forte ale întregului său talent.

„Oamenii trebuie să se simtă confortabil să vorbească, să pună întrebări naive și să nu fie de acord cu felul în care sunt lucrurile pentru a crea idei care să facă o diferență reală”, spune Altman.

„Siguranța psihologică la locul de muncă nu înseamnă că toată lumea este drăguță tot timpul. Înseamnă că îmbrățișezi conflictul și vorbești, știind că echipa ta te sprijină, iar tu le ai spatele.”

Potrivit dr. Amy Edmondson, autoarea cărții The Fearless Organization: Creating Psychological Safety in the Workplace for Learning, Innovation, and Growth, oamenilor trebuie să li se permită să-și exprime gândurile pe jumătate terminate, să pună întrebări din câmpul stâng și să facă brainstorming cu voce tare pentru a crea o cultură care inovează cu adevărat.

Cele 4 etape ale siguranței psihologice

Atunci când o echipă sau un climat organizațional este caracterizat de încredere interpersonală și un climat de respect, membrii se simt liberi să colaboreze și se simt în siguranță în asumarea riscurilor, ceea ce le permite în cele din urmă să implementeze inovația rapidă.

Un loc de muncă sigur din punct de vedere psihologic începe cu un sentiment de apartenență. La fel ca ierarhia nevoilor lui Maslow – care arată că toți oamenii au nevoie de satisfacerea nevoilor lor de bază înainte de a-și putea atinge potențialul maxim – angajații trebuie să se simtă acceptați înainte de a-și putea îmbunătăți organizațiile.

Potrivit Dr. Timothy Clark, autorul cărții The 4 Stages of Psychological Safety: Defining the Path to Inclusion and Innovation, angajații trebuie să treacă prin următoarele 4 etape înainte de a se simți liberi să facă contribuții valoroase și să provoace status quo-ul.

Etapa 1 – Siguranța incluziunii: Siguranța incluziunii satisface nevoia umană de bază de a se conecta și de a aparține. În această etapă, te simți în siguranță să fii tu însuți și ești acceptat pentru ceea ce ești, inclusiv atributele tale unice și caracteristicile definitorii.
Etapa 2 – Siguranța elevului: Siguranța elevului satisface nevoia de a învăța și de a crește. În această etapă, te simți în siguranță să faceți schimb în procesul de învățare, punând întrebări, oferind și primind feedback, experimentând și făcând greșeli.
Etapa 3 – Siguranța contribuitorului: Siguranța contribuitorului satisface nevoia de a face diferența. Te simți în siguranță să vă folosiți abilitățile și abilitățile pentru a aduce o contribuție semnificativă.
Etapa 4 – Siguranța Challenger: Siguranța Challenger satisface nevoia de a îmbunătăți lucrurile. Te simți în siguranță să vorbiți și să contestați status quo-ul atunci când credeți că există o oportunitate de a vă schimba sau de a îmbunătăți.

Pentru a ajuta angajații să treacă prin cele 4 etape și, în cele din urmă, să ajungă într-un loc în care se simt confortabil cu asumarea riscurilor interpersonale, liderii ar trebui să cultive și să promoveze sentimentul echipei lor de siguranță psihologică.

#diversitatea gandirii #loc de munca #soguranta psihologica

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.