NATO a apărut ca urmare a semnării Tratatului de la Washington în 1949. Inițial, NATO a fost alcătuită din douăsprezece țări: Statele Unite ale Americii, Canada, Belgia, Danemarca, Franța, Țările de Jos, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Regatul Unit și Portugalia.

În prezent, NATO a crescut şi a ajuns să fie formată din 30 de țări. Spania a aderat la NATO în 1986. Alte țări precum Slovenia, Slovacia, România și Bulgaria au aderat la NATO în 2004. În timp ce țări precum Croația și Albania s-au alăturat în 2009.

Toate țările care alcătuiesc NATO urmăresc același scop: să fie unite unele cu altele și să se protejeze reciproc potrivit Cope, citat de Rador.

În 2015, Muntenegru a fost invitat să intre în organismul NATO, această solicitare fiind făcută cu scopul de a putea oferi stabilitate și securitate națională datorită situației din acea vremea în zona balcanică. Macedonia de Nord a fost ultimul stat care a aderat la NATO, pentru a asigura pacea și stabilitatea în Balcanii de Vest.

În plus, atunci când a devenit parte a NATO, a devenit un sprijin fundamental, deoarece era responsabilă cu furnizarea de materiale medicale către Muntenegru, ceea ce a facilitat redresarea țării în timpul pandemiei.

Alte țări precum Elveția, Suedia, Finlanda, Ucraina sau Rusia sunt țări care fac parte din lista partenerilor țărilor NATO. Considerate țări neutre. Odată cu izbucnirea războiului în Ucraina, ca urmare a atacurilor militare rusești, au fost declanșate sancțiunile impuse de UE.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În timp ce și Rusia, ca răspuns la aceste sancțiuni, și-a împins sancțiunile către alte țări.

Generarea de sancțiuni continue a determinat țările vecine cu Rusia, cum ar fi Finlanda și Suedia, să solicite aderarea la NATO. În acest fel, ele obțin sprijin militar din alte țări în fața amenințării ruse.

Săptămâna trecută, Finlanda a solicitat aderarea la NATO pentru a-și consolida securitatea. Potrivit finlandezilor, invazia rusă a Ucrainei a modificat mediul de securitate european. Acest lucru a determinat Rusia să ia măsuri împotriva Finlandei, de exemplu, sâmbătă, a încetat să îi mai trimită electricitate.

Suedia, ca și Finlanda, a rămas o țară aliată, dar nu un membru al alianței. Astăzi, ministrul Magdalena Andersson a anunțat că Suedia își va anunța oficial aderarea la NATO, în acest fel Suedia rupând politica de nealiniere.

Guvernul suedez a decis, de asemenea, să adopte o propunere care va face posibil ca Suedia să primească sprijin militar din partea tuturor țărilor Uniunii Europene și NATO în timpul procesului de ratificare.

Spre deosebire de Finlanda, Suedia nu va supune la vot decizia de a solicita aderarea la NATO. Însă decizia va fi luată de Guvern, fără convocarea de alegeri în Parlament. A avut loc o dezbatere în Cameră în care diferitele forțe politice și-au arătat poziția față de aderarea la NATO. În aceasta s-a clarificat că sprijinul atinge o majoritate clară și, la fel, în rândul populației.

Țările solicită aderarea la NATO atunci când doresc să obțină stabilitate, securitate și sprijin în situații de conflict. În așa fel încât unele să poată servi drept sprijin pentru celelalte și să nu fie singure în conflict. Acesta este motivul pentru care țările vecine Rusiei doresc să adere la NATO. Astfel, ele ar putea avea sprijin din partea altor țări, în cazul unei amenințări directe din partea Rusiei, întrucât, având în vedere situația de neutralitate avută, vor rămâne singure în fața unui conflict.

#NATO #razboi #UE #Vladimir Putin

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.