NATO a apărut ca urmare a semnării Tratatului de la Washington în 1949. Inițial, NATO a fost alcătuită din douăsprezece țări: Statele Unite ale Americii, Canada, Belgia, Danemarca, Franța, Țările de Jos, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Regatul Unit și Portugalia.

În prezent, NATO a crescut şi a ajuns să fie formată din 30 de țări. Spania a aderat la NATO în 1986. Alte țări precum Slovenia, Slovacia, România și Bulgaria au aderat la NATO în 2004. În timp ce țări precum Croația și Albania s-au alăturat în 2009.

Toate țările care alcătuiesc NATO urmăresc același scop: să fie unite unele cu altele și să se protejeze reciproc potrivit Cope, citat de Rador.

În 2015, Muntenegru a fost invitat să intre în organismul NATO, această solicitare fiind făcută cu scopul de a putea oferi stabilitate și securitate națională datorită situației din acea vremea în zona balcanică. Macedonia de Nord a fost ultimul stat care a aderat la NATO, pentru a asigura pacea și stabilitatea în Balcanii de Vest.

În plus, atunci când a devenit parte a NATO, a devenit un sprijin fundamental, deoarece era responsabilă cu furnizarea de materiale medicale către Muntenegru, ceea ce a facilitat redresarea țării în timpul pandemiei.

Alte țări precum Elveția, Suedia, Finlanda, Ucraina sau Rusia sunt țări care fac parte din lista partenerilor țărilor NATO. Considerate țări neutre. Odată cu izbucnirea războiului în Ucraina, ca urmare a atacurilor militare rusești, au fost declanșate sancțiunile impuse de UE.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În timp ce și Rusia, ca răspuns la aceste sancțiuni, și-a împins sancțiunile către alte țări.

Generarea de sancțiuni continue a determinat țările vecine cu Rusia, cum ar fi Finlanda și Suedia, să solicite aderarea la NATO. În acest fel, ele obțin sprijin militar din alte țări în fața amenințării ruse.

Săptămâna trecută, Finlanda a solicitat aderarea la NATO pentru a-și consolida securitatea. Potrivit finlandezilor, invazia rusă a Ucrainei a modificat mediul de securitate european. Acest lucru a determinat Rusia să ia măsuri împotriva Finlandei, de exemplu, sâmbătă, a încetat să îi mai trimită electricitate.

Suedia, ca și Finlanda, a rămas o țară aliată, dar nu un membru al alianței. Astăzi, ministrul Magdalena Andersson a anunțat că Suedia își va anunța oficial aderarea la NATO, în acest fel Suedia rupând politica de nealiniere.

Guvernul suedez a decis, de asemenea, să adopte o propunere care va face posibil ca Suedia să primească sprijin militar din partea tuturor țărilor Uniunii Europene și NATO în timpul procesului de ratificare.

Spre deosebire de Finlanda, Suedia nu va supune la vot decizia de a solicita aderarea la NATO. Însă decizia va fi luată de Guvern, fără convocarea de alegeri în Parlament. A avut loc o dezbatere în Cameră în care diferitele forțe politice și-au arătat poziția față de aderarea la NATO. În aceasta s-a clarificat că sprijinul atinge o majoritate clară și, la fel, în rândul populației.

Țările solicită aderarea la NATO atunci când doresc să obțină stabilitate, securitate și sprijin în situații de conflict. În așa fel încât unele să poată servi drept sprijin pentru celelalte și să nu fie singure în conflict. Acesta este motivul pentru care țările vecine Rusiei doresc să adere la NATO. Astfel, ele ar putea avea sprijin din partea altor țări, în cazul unei amenințări directe din partea Rusiei, întrucât, având în vedere situația de neutralitate avută, vor rămâne singure în fața unui conflict.

#NATO #razboi #UE #Vladimir Putin

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.