Cabinetul de miniștri a aprobat, astăzi, un proiect de lege care va eficientiza activitatea Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale (ARBI) la etapele de identificare, urmărire, indisponibilizare, valorificare și recuperare a bunurilor infracționale.

„Mai exact, proiectul vine să soluționeze o problemă care există în prezent, și anume faptul că mijloacele de transport sechestrate nu pot fi valorificate/vândute anticipat, până la confiscarea acestora. Și asta pentru că, potrivit legii actuale, acestea sunt atribuite la bunuri a căror valoare se diminuează în proporție de cel puțin 10% pe parcursul unui an din momentul aplicării sechestrului. Or, s-a constatat că, de fapt, valoarea mijloacelor de transport se poate diminua cu mai mult de 10% timp de un an, astfel prejudiciindu-se interesul statului de valorificare eficientă a bunurilor sechestrate”, a explicat ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, în cadrul ședinței de Guvern.

Astfel, se propune ca mijloacele de transport sechestrate să fie incluse separat la categoria de bunuri care pot fi valorificate anticipat în mod excepțional. Totodată, se acordă temei ARBI-ului de a solicita procurorului înaintarea către instanța care judecă cauza penală a demersului cu privire la valorificarea bunurilor sechestrate și scoaterea de sub sechestru a acestora către judecătorul de instrucție sau instanței care judecă cauza. Încheierea motivată asupra demersului se va emite în termen de cel mult 72 de ore de la înaintarea acestuia. Scoaterea bunului de sub sechestru se dispune doar în cauza penală în cadrul căreia a fost dispusă valorificarea (adică vânzarea) bunurilor sechestrate.

Totodată, pentru a scoate sechestru de pe bunuri, persoanele împuternicite cu drept de vânzare a acestora vor semna un antecontract cu potențialul cumpărător, pe care îl va prezenta ARBI-ului nu mai târziu de ziua imediat următoare de la data semnării acestuia. Acest antecontract va justifica scoaterea de sub sechestru a bunului și valorificare anticipată a acestuia, garantând totodată că potențialul cumpărător „nu se va răzgândi” să procure acest bun.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

O altă inovație a acestui proiect este că ARBI va putea emite ordinul de înghețare a bunurilor infracționale pe un termen de până la 30 zile lucrătoare, în baza solicitării în scris a autorităților competente străine sau în cadrul delegațiilor parvenite de la organul de urmărire penală. Mai exact, este vorba de limitarea temporară a dreptului persoanei de a dispune de active și bunuri, astfel încât să nu reușească să le transfere pe numele altor persoane sau să le înstrăineze până la aplicarea sechestrului.

„În era digitală, transferul, lichidarea, înstrăinarea bunului poate fi făcută foarte rapid, printr-un singur click în sistemul informațional, pe când procedura aplicării sechestrului durează de la 1 la 3 zile. Aplicarea mecanismului de înghețare a bunurilor este dictată de necesitatea de acționare rapidă a organelor de ocrotire a legii la tentativele de tăinuire sau înstrăinare a bunurilor infracționale. Acest mecanism se aplică unanim și este recunoscut de statele spațiului comunitar”, a spus ministrul Sergiu Litvinenco.

De asemenea, prezentul proiect de lege propune reglementarea cadrului de cooperare internațională a ARBI-ului cu instituțiile similare din alte state. Prin urmare, se propune o colaborare dintre inspectorii de integritate din cadrul Autorității Naționale de Integritate (ANI) și ARBI în procesul de constatare a averii nejustificate. Mai exact, ARBI să acorde suportul necesar ANI la identificarea bunurilor mobile sau imobile aflate pe teritoriul altor state în procesul de constatare a averii nejustificate.

#Ministerul Justitie #Sergiu Litvineco

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.