Fumatul este asociat, în general, cu trei afecțiuni: cancerul pulmonar, boala pulmonară obstructivă cronică și bolile cardiovasculare. Niciuna dintre acestea însă nu este cauzată, în primul rând, de nicotină sau de tutun, ci de inhalarea fumului de țigară, care este produs în urma arderii tutunului. Experții susțin că fumul este responsabil și de producerea gudronului, scrie Timpul.

Din ce este compus fumul de țigară?

Potrivit toxicologului Ecaterina Mazur, fumul de țigară este compus din mii de substanțe chimice, care provin din arderea tutunului. Unele substanțe sunt în fază solidă sau lichidă, altele sunt în stare gazoasă.

În timpul procesului de ardere a țigării, în fum nimeresc atât substanțe toxice sub formă gazoasă – monoxid de carbon, amoniac, benzen, izopren și altele, cât și sub formă de particule solide – benzopiren, carbazol, plumb, aluminiu, cupru, cadmiu, fenol. Acest amestec de substanțe chimice reprezintă „gudronul”, care are graduri diferite de toxicitate şi carcinogenitate.

„Dacă este să vorbim mai simplu, substanțele din „gudron” sunt cele care parțial rămân pe filtrul unei țigări fumate. Acest reziduu de pe filtru este cauza tuturor bolilor asociate cu fumatul. El conține peste 6000 de subanțe chimice, fiecare dintre acestea fiind responsabilă de efectele cancerigene, mutagene sau citotoxice specifice în organism”, menționează Ecaterina Mazur, cercetător științific în cadrul Catedrei de chimie farmaceutică și toxicologică, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.

Cum se măsoară cantitatea de gudron?

Ecaterina Mazur susține că este extrem de dificilă studierea și determinarea fiecărei substanțe chimice în parte din componența „gudronului”, fiind nevoie de echipament performant și costisitor, care, la moment, nu există la noi în țară. Iată de ce, în Moldova, gradul de nocivitate provocat de țigări este măsurat în funcție de greutatea acestui reziduu, ceea ce este greșit din punct de vedere științific.

„Pentru o perspectivă mai clară, dacă luați două discuri de vată și le cântăriți, iar după aceasta pe unul îl scufundați în apă, iar pe altul în benzină, și îl cântăriți din nou, veți constata că discul de vată care a fost în apă cântărește mai mult, iar acel în benzină – mai puțin, însă, este clar că benzina este mult mai toxică decât apa”, afirmă experta.

Cercetătorii susțin că este nevoie de evaluarea toxicității fiecărei substanțe în parte și, având la bază datele toxicologice privind dozele unice sau zilnice admise, se determină nivelul de nocivitate asupra organismului în timpul consumului acestor produse.

De ce cantitatea de gudron nu se mai indică pe pachetul de țigări?

Organizația Mondială a Sănătății a constatat că nu este nevoie de măsurarea gudronului, întrucât acest indicator nu este unul sigur pentru reglementare și poate duce în eroare, din acest motiv, a fost respinsă utilitatea indicării conținutului de gudron și pentru consumatori.

Mai mult, OMS a exclus gudronul din lista componentelor măsurabile din fumul de țigară, iar ultima versiune a listei conține 39 de substanțe chimice dăunătoare și potențial dăunătoare.

Cum se măsoară gudronul în produsele de nicotină care nu ard tutunul?

Dispozitivele de încălzire a tutunului sunt produse în care tutunul, fiind încălzit, generează un aerosol, care în mare parte este compus din apă, glicerină, nicotină și alte substanțe. Temperatura de încălzire este 250—350 °C, cu mult mai joasă decât în cazul arderii tutunului din țigări.

„În timpul fumatului, după cum am menționat, se produce fum de țigară, care reprezintă o suspensie de particule solide și lichide într-un mediu gazos. Pentru a determina toxicitatea țigărilor tradiționale este folosit standardul internațional ISO 4387. Pentru noile produse fără fum, însă, un standard asemănător nu a fost elaborat deocamdată. În ultimele sale recomandări, Organizația Mondială a Sănătății menționează că „în prezent, nu există metode validate de măsurare a substanțelor chimice prioritare pentru produsele din tutun încălzit, iar comunitatea internațională a laboratoarelor dezvoltă și verifică metode de testare pentru produsele de tutun încălzit”, declară Mazur.

Potrivit sursei, OMS nu utilizează termenul de „gudron”, iar în raport cu produsele de încălzire a tutunului se folosește noțiunea de „emisii”.

Metodele finale de măsurare a toxicității produselor din tutun încălzit vor fi publicate de OMS și puse la dispoziția tuturor țărilor.

#fumat #nicotina #Tigari #tutun

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.