Viceprimarul municipiului Chișinău, Victor Chironda, a identificat sursa ambuteiajelor din capitală în orele de vârf: transportarea la și de la școală a copiilor de către părinți cu automobilele personale. Mai mult decât atât, orașul a devenit mai liber după ce școlile sau închis. „Desigur sunt necesare măsurări și analize ale traficului pentru a face concluzii definitive, dar e cert faptul că după închiderea școlilor în oraș se circulă mai liber”.

În același timp, Victor Chironda recunoaște că municipalitatea se confruntă cu probleme în privința transportului public, fapt care practic obligă părinții din capitală să-și ducă copii la școală. „Transportul public supraaglomerat în orele de vârf și prost conectat la instituțiile de învățământ. Oamenii nu riscă să își lase copiii singuri în transportul public pentru că el nu oferă suficientă siguranță. Iar deplasarea pe jos de la casă la stație și de la stație la școală este chiar periculoasă”.

Astfel, pentru a scăpa de ambuteiaje, viceprimarul sugerează părinților să nu-și mai ducă copii „la școli mai bune”, traversând în fiecare dimineață și seara orașul.

O altă precizare ciudată de-a viceprimarului arată în felul următor: Învățământul de la distanță este o măsură necesară și eficientă pentru prevenirea răspândirii virusului COVID-19 nu doar pentru că se reduce contactul între copii. El contribuie la reducerea traficului și ambuteiajelor iar asta înseamnă că transportul public poate circula mai ușor și mai des, cu un factor mai mic de încărcare iar ambulanțele pot să se deplaseze mai ușor la chemări.

La aproape un an jumate de când a preluat mandatul, Victor Chironda ne spune despre „intersecții cu efect de „gât de sticlă” și că acestea ar trebui or reorganizate. „Pentru a reduce presiunea de trafic sunt necesare o serie de măsuri care pe de o parte ar reduce nevoia de mobilitate iar pe de altă parte ar oferi opțiuni comode, sigure și eficient de deplasare, alternative transportului privat”. Despre aceste lucruri viceprimarul vorbește nu pentru prima dată și tot la etapa de vorbe încă se află.

De asemenea, Victor Chironda vine cu o serie de soluții care nu sunt la o primă vociferare:

Instituirea unui mecanism de încurajare a părinților să înscrie copiii în instituții de învățământ apropiate de locul de reședință.
Implementarea unui sistem de autobuze școlare, dedicate exclusiv elevilor și profesorilor.
Deschiderea a noi instituții de învățământ primar și secundar în zonele unde au fost sau vor fi construite noi ansambluri rezidențiale.

În același timp, pentru acoperirea nevoilor de mobilitate este necesar:

Amenajarea benzilor dedicate pentru transportul public pe principalele coridoare de tranzit Ciocana – Telecentru și Buiucani – Botanica și restricționarea accesului și parcărilor automobilelor private pe aceste coridoare.
Dezvoltarea unei rețele cât mai dense de piste pentru biciclete. Acest tip de transport poate prelua până la 20% din numărul de deplasări urbane pe distanțe scurte și medii. Iar în contextul pandemiei, experții în transport văd ciclismul urban ca o soluție tot mai viabilă pentru asigurarea mobilității urbane. Orașe ca Paris, Londra, Berlin sau Barcelona închid zeci de străzi pentru accesul automobilelor și le dedică exclusiv bicicliștilor.
Implementarea sistemului de gestionare a traficului în timp real și a semaforizării adaptive. Majoritatea ambuteiajelor sunt generate nu de numărul de automobile cei de proasta gestionare a traficului. O rețea de camere, semafoare inteligente și senzori de mișcare conectate la un Centru de Control al Traficului poate prevedea și reduce la minim ambuteiajele și timpul pierdut de oameni în ele.

#Ambuteiaje #Victor Chironda

Capitala Indoneziei, Jakarta, se confruntă cu una dintre cele mai grave crize urbane din lume. Orașul, care numără aproape 42 de milioane de locuitori, se scufundă mai repede decât orice alt oraș de pe glob, pe fondul urbanizării accelerate și al exploatării excesive a apelor subterane.

După obținerea independenței Indoneziei, în 1945, Jakarta avea mai puțin de un milion de locuitori. În ultimele decenii, însă, orașul a cunoscut o dezvoltare explozivă, alimentată de migrația populației din zonele rurale către capitală, în căutarea unor oportunități economice.

Dezvoltarea rapidă a accentuat însă contrastele sociale. În timp ce unele cartiere sunt dominate de centre comerciale moderne și clădiri impresionante, multe zone continuă să se confrunte cu sărăcia, poluarea și lipsa accesului la apă curentă.

Potrivit specialiștilor, extragerea necontrolată a apei subterane a contribuit semnificativ la scufundarea terenului. În anumite zone ale orașului, nivelul solului scade cu până la 25 de centimetri pe an, iar aproape 40% din suprafața metropolei se află deja sub nivelul mării.

Cele mai afectate sunt cartierele de coastă din nordul capitalei, unde inundațiile au devenit tot mai frecvente. Creșterea nivelului mării, asociată schimbărilor climatice, agravează și mai mult situația.

Autoritățile au investit în construirea de diguri, ziduri de protecție și sisteme de apărare împotriva inundațiilor, însă localnicii spun că aceste măsuri nu rezolvă problema pe termen lung.

În fața acestei situații, guvernul indonezian a lansat un proiect ambițios: construirea unei noi capitale, Nusantara, pe insula Borneo. Deși lucrările au început în 2022, instituțiile statului nu s-au mutat încă în noul oraș.