Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Patru orașe din lume care au început să renunțe la mașini

14 Oct. 2022, 19:00
 // Categoria: În Lume // Autor:  Realitatea.md
14 Oct. 2022, 19:00 // În Lume //  Realitatea.md

După lockdown-urile din pandemie, mai multe orașe din lume au început să implementeze inițiative prietenoase cu pietonii, în detrimentul mașinilor care poluează și care aduc un stres suplimentar oamenilor. După ce orașele s-au golit brusc de mașini pe perioada autoizolării, mulți s-au întreb cum ar dacă traiul cu mai puține autoturisme ar face parte din viața de zi cu zi. Prin urmare, eforturile a tot mai multe administrații publice se îndreaptă acum către încurajarea mersului pe jos sau a circulației cu mijloacele de transport în comun, în speranța construirii unor spații sustenabile, în care să se poată trăi pe termen lung, notează BBC. Sunt, așadar, orașe care încep să spună „Nu” mașinilor. Iată care sunt acestea.

  1. Paris, Franța

Paris, un oraș boem, romantic, dar extrem de aglomerat. Ca parte a unui efort la nivel de oraș de reducere a numărului de mașini, cheiurile inferioare care trec de-a lungul râului Sena au fost pietonale complet la sfârșitul anului 2016, o inițiativă ce a devenit permanentă în 2018.

În 2020, primarul Anne Hidalgo a fost reales. Edilul care conduce Capitala Franței a fost cel care a susținut și promovat „orașul de 15 minute”: un nou concept de planificare urbană care permite rezidenților să-și îndeplinească toate sarcinile zilnice – de la cumpărături, la școală și până la muncă – pe o distanță de 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta.

„Locuiesc la Paris de 14 ani și pot spune cu încredere că nu am văzut niciodată o transformare mai mare, la nivel de oraș, decât cea care s-a întâmplat cel mai recent pentru a încuraja bicicliștii”, a spus Sadie Sumner, care conduce filiala din Paris a companiei de turism cu bicicleta Fat Tire Tours.

Pandemia, la care s-au adăugat numeroase greve în transportul public, nu au făcut decât să întărească popularitatea acestor inițiative centrate pe om și durabile din punct de vedere al mediului. Principalele străzi precum Rue de Rivoli din centrul Parisului au fost reduse la o singură bandă, în timp ce pistele pentru bicicliști au fost extinse la lățimea a trei benzi pentru mașini. Orașul intenționează să adauge încă 180 km de piste pentru biciclete și 180.000 de locuri de parcare pentru biciclete până în 2026.

  1. Bogotá, Columbia

În timp ce Bogotá (și Columbia în general) a avut întotdeauna o cultură puternică a mersului pe bicicletă (dar fiind faptul că ciclismul este sportul național al țării), pandemia a accelerat dorința de a renunța treptat la mașini. În 2020, primarul Claudia Lopez a introdus încă 84 km de piste temporare pentru biciclete care s-au adăugat la rețeaua de piste de biciclete Ciclorruta de 550 km a orașului, care era deja una dintre cele mai mari din lume. Tot de atunci, aceste piste au devenit permanente.

Bogotá a fost printre primele orașe la nivel global care au adăugat piste pentru biciclete „pop-up” în timpul pandemiei, iar rezidenții au observat că schimbările s-au dovedit a fi extrem de benefice.

Duminica și de sărbătorile legale, mașinile sunt complet interzise pe anumite trasee într-un program cunoscut sub numele de „Ciclovia”, care atrage peste 1,5 milioane de bicicliști, pietoni și persoane care fac jogging în fiecare săptămână.

Multe dintre autobuzele din oraș sunt electrice, aspect care a îmbunătățit semnificativ sistemul de transport public, spun localnicii.

  1. Milano, Italia

Italia a fost una dintre țările cele mai afectate inițial de pandemie, iar orașele sale au trebuit să se adapteze rapid pentru a oferi alternative la transportul public care era extrem de populat. În vara anului 2020, Milano s-a angajat într-un plan ambițios de a lărgi trotuarele și de a extinde pistele de biciclete de-a lungul a 35 km de drumuri centrate anterior pe traficul auto. Schimbările au transformat orașul, iar asta s-a văzut prin faptul că mai mulți oameni au luat masa în aer liber, oamenii preferând mai mult să stea în grădinile urbane și în piețele în care nu circulă mașinile.

„Nu este Milano de care îmi amintesc acum 10 ani, în timpul facultății (…) Cartierul CityLife, de pildă, nu este doar cea mai mare zonă fără mașini din Milano, ci și una dintre cele mai mari zone fără mașini din Europa. Este plin de spații verzi publice împreună cu o mulțime de piste pentru biciclete și oferă o privire asupra unui viitor Milano mai durabil” a spus o locuitoare.

  1. San Francisco, SUA

Acest oraș din nordul Californiei s-a adaptat rapid în timpul pandemiei, lansând „Slow Streets”, un program care a folosit semnalizare și bariere pentru a limita traficul auto și viteza pe 30 de artere, într-un efort de a le face mai prietenoase cu pietonii și bicicliștii.

Potrivit datelor adunate, programul a înregistrat o reducere cu 50% a traficului rutier, o creștere cu 17% a traficului pietonal în timpul săptămânii și o creștere cu 65% a traficului de bicicliști în timpul săptămânii.

„Este minunat ca pietonii și biciclișii să poată împărți străzile care sunt încă închise. Veți vedea familii plimbându-se, copii jucându-se! Este o experiență mult diferită”, spune un locuitor al orașului.

Deși mai sunt multe de făcut pentru a transforma San Francisco într-un oraș cu adevărat prietenos cu pietonii, istoria arată că se poate face. Una dintre cele mai populare zone ale orașului – Embarcadero de-a lungul malului apei – a fost cândva o autostradă până când un cutremur din 1989 a făcut-o inutilizabilă pentru vehicule.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.