Putin se distanțează de un grup de mercenari greu de controlat, compus în principal din condamnați nedisciplinați, comandați în cel mai brutal mod. Probabil că Prigojin va continua să critice Ministerul Rusiei și Kremlinul și ar putea chiar să încerce să întoarcă facțiunea naționalistă pro-război împotriva lui Putin.

Renașterea armatei profesioniste ruse este îngrijorătoare. Prigojin nu ar fi putut niciodată să stabilească un aparat militar național formidabil și durabil. Atâta timp cât Putin a favorizat abordările neregulate ale lui Prigojin și ale altora de a continua războiul, Putin a amânat ziua în care Rusia ar putea restabili o armată convențională puternică. Re-îmbrățișarea lui Gerasimov și ordinea obișnuită au pus Rusia din nou pe drumul către reconstruirea armatei sale. NATO ar face bine să ia notă de această evoluție ca o chestiune a propriei sale securități viitoare, dincolo de orice ar putea prezice pentru Ucraina.

Președintele Dumei de Stat a Rusiei, Veaceslav Volodin, a făcut amenințări incredibile cu escaladarea nucleară. Declarațiile sunt considerate de ISW ca parte a unei operațiuni informaționale în curs de desfășurare, menită să descurajeze furnizarea occidentală de ajutor militar suplimentar Ucrainei. ISW continuă să evalueze că este foarte puțin probabil ca Rusia să folosească arme nucleare în Ucraina și extraordinar de puțin probabil să le folosească împotriva Occidentului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Pe 22 ianuarie, bloggerii ruși au continuat să discute despre potențialul unei ofensive majore ruse sau ucrainene în așteptare și au speculat care zone prezintă ținte cu cea mai mare prioritate. Președintele Ucrainei, Vladimir Zelenski, a spus că noua ofensivă a Federației Ruse ar putea fi în orice direcție. El a discutat despre acest lucru într-un interviu acordat postului de televiziune german ARD. Zelenski a remarcat că acum există o mare prăpastie între viziunea asupra Ucrainei și Rusiei, deoarece Putin se gândește unde să atace și ucrainenii – unde să se apere.

Forțele ruse au continuat contraatacurile limitate pentru a recâștiga pozițiile pierdute de-a lungul liniei Svatove-Kreminna pe 22 ianuarie.

Sursele ruse au susținut că forțele ucrainene au lovit o instalație industrială din Kadiivka, regiunea Lugansk cu rachete HIMARS. Forțele ruse au continuat operațiunile ofensive în zonele Bakhmut și zona orașul Donețk-Avdiivka.

Surse ruse au susținut pe 22 ianuarie că forțele ruse au continuat operațiunile ofensive în două direcții în regiunea Zaporijia, principalele lor eforturi concentrându-se asupra Hulyaipole și Orikhiv.

„În ceea ce privește acumularea de forțe a ocupanților ruși, putem spune că se efectuează într-adevăr anumite întăriri în anumite direcții. Deci, în general, gruparea inamicului în direcția Zaporojie a fost destul de întărită în comparație cu alte zone ale frontului. În același timp, putem spune că nu este, la acest moment posibilă crearea unui grup puternic capabil de o ofensivă la scară largă„, a spus Yerin.

Căderea aparentă recentă a lui Prigojin din grațiile lui Putin reflectă probabil limitările reale ale puterii sale reale. Serviciile de informații din SUA și Marea Britanie au estimat că Prigojin are aproximativ 50.000 de luptători în Ucraina, dintre care 40.000 sunt deținuți și 10.000 de contractori. Prigojin și-a aruncat necruțător luptătorii în operațiuni de asalt sângeroase în jurul Bakhmutului cu un cost ridicat, în timp ce Putin a păstrat și antrenat cel puțin o parte din oamenii pe care i-a mobilizat în unități convenționale ale armatei ruse. Wagner Group se bazează, de asemenea, pe funcțiile de sprijin logistic și de întreținere ale Ministerului Rusiei pentru aviația și echipamentele militare grele.

Forțele lui Wagner suferă din cauza lipsei de structuri administrative de bază fapt care îl împiedică grupul Wagner să devină o structură militară paralelă eficientă. Prigojin crezuse probabil în propria sa viziune exagerată asupra calității și importanței forței sale bazate în mare parte pe condamnați și în capacitatea sa de a depăși armata convențională a Rusiei, precum și în perspectivele sale de a-și asigura un loc la putere mai aproape de Putin. Cu siguranță, retorica și auto-prezentarea lui deveniseră dominatoare și ostentative, până când lucrurile au început să meargă prost pentru el.

Putin nu a cedat niciodată pe deplin recomandărilor sau solicitărilor lui Prigojin în această perioadă de tranziție și probabil că întotdeauna plănuise să-l pună pe Prigojin la locul său odată ce armata convențională rusă și-a îmbunătățit suficient performanțele pentru a suporta povara continuării războiului.

Putin îl înlăturase pe Lapin și îl numise pe Surovikin – posibil la sfatul lui Prigojin și al aliaților săi – dar nu i-a îndeplinit majoritatea dorințelor lui Prigojin. Prigojin cere în continuare ca Kremlinul să recunoască oficial Grupul Wagner în Rusia, chiar dacă legea penală rusă interzice operarea formațiunilor militare și mercenare paralele. Putin ar fi putut să răspundă numeroaselor solicitări ale lui Prigojin de-a lungul mai multor luni și să legalizeze operațiunile Wagner în Rusia, dar probabil că nu a considerat necesar să slăbească Ministerul Apărării Rusiei și să-l împuternicească pe Prigojin în continuare să susțină un efort temporar de generare a forței de luptă.

Prigojin a cerut, de asemenea, Dumei de Stat ruse și biroului Procurorului General să-l concedieze și să îl închidă pe guvernatorul Sankt-Petersburgului Alexander Beglov pentru trădare, susținând că Beglov a împiedicat eforturile de război ale Rusiei. Eforturile lui Prigojin în această direcție nu au mers nicăieri. Putin, pe de altă parte, s-a întâlnit cu Beglov la Sankt Petersburg pe 18 ianuarie, arătând clar că Beglov a câștigat această rundă. Prigojin a întâlnit, de asemenea, câteva obstacole birocratice atunci când și-a deschis Centrul Wagner din Sankt Petersburg și a construit Linia Wagner în Oblastul Belgorod, obstacole pe care Putin le-ar fi putut demola dacă ar fi dorit așa.

#mercenari #Putin #Rusia

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.