Îngropat în permafrostul arctic, buncărul din Svalbard protejează speciile de culturi agricole din toată lumea și este un magnet pentru teoriile conspirației. Acum, publicul poate arunca o privire înăuntrul său, relatează The Guardian.
Înălțându-se din permafrost pe versantul unui munte de pe Spitsbergen, în arhipelagul Svalbard, intrarea în „Seiful apocalipsei” este demnă de un film cu James Bond. Înconjurată de zăpadă, gheață și, din când în când, urși polari, unitatea găzduiește 1,2 milioane de mostre de semințe din fiecare colț al planetei, ca poliță de asigurare împotriva unui dezastru. Este un monument pentru cei 12.000 de ani de agricultură umană și își propune să prevină pierderea definitivă a speciilor de culturi în caz de război, dezastru natural sau pandemie.
Seiful global de semințe din Arctica norvegiană, care a fost lansat în 2008, este închis publicului și este învăluit în mister, devenind subiectul a numeroase teorii ale conspirației pe internet. Acum, pentru a sărbători cea de-a 15-a aniversare a seifului, toată lumea este invitată într-un tur virtual pentru a vedea în interior vasta colecție de tuberculi, orez, cereale și alte semințe îngropate adânc în munte, în spatele a cinci seturi de uși metalice.
Congelarea lor, concepută să dureze pentru totdeauna, este co-administrată de guvernul norvegian, Crop Trust și NordGen, banca de gene a țărilor nordice. Semințele ar putea deține răspunsuri la provocările agricole generate de criza climatică, speciile invazive, dăunători, modificările tiparelor de precipitații sau pierderea fulgerătoare a biodiversității. Seiful se deschide de trei ori pe an pentru a accepta noi depozite de la alte bănci de semințe din întreaga lume. Oamenii de știință speră că oamenii vor afla mai multe despre munca lor prin intermediul turului virtual, fără a risca să cadă pradă unui urs polar.
„Este ca într-o catedrală. Are tavane înalte și, când stai în munte, aproape că nu se aude niciun sunet. Te auzi doar pe tine însuți”, spune Lise Lykke Steffensen, director executiv al NordGen, care este responsabil pentru funcționarea zilnică a seifului. „Când deschizi ușa, sunt -18 grade Celsius – standardul internațional pentru conservarea semințelor – adică foarte, foarte rece. Apoi vezi toate cutiile cu semințe din toate aceste țări. Am fost de atâtea ori înăuntru și sunt încă curioasă”, adaugă ea.
Camerele de depozitare sunt situate la circa 100 de metri în interiorul muntelui, sub un strat de rocă de grosimi care variază între 40 și 60 de metri. Muntele este format din permafrost, care menține o temperatură constantă între -3°C și 4°C.
Zona de depozitare a semințelor are un sistem suplimentar de răcire, care coboară temperatura la -18°C și o menține constantă. Banca de semințe este alimentată cu electricitate din localitatea Longyearbyen, dar are și propiile generatoare, în caz de avarie.
Zona de depozitare propriu-zisă este formată din trei culoare, fiecare cu dimensiunea de 9,5 x 27 metri. Fiecare dintre aceste trei culoare poate depozita 1,5 milioane de eșantioane de semințe, seiful având o capacitate totală de 4,5 milioane de eșantioane.
