Anul 2023 este un an cu o valoare istorică importantă pentru Republica Moldova și cetățenii săi. Istoria ne demonstrează că sunt anumite ferestre de oportunitate, care creează circumstanțele pentru a se lua unele decizii cruciale pentru o țară, regiune sau comunitate. Fie le valorifici, fie le pierzi! Gândiți-vă doar la trenul pe care l-a prins România în 2007 cu aderarea la UE, sau la cel pierdut de Ucraina și Georgia în 2008, la Summit-ul NATO de la București.
Oare când va ieși soarele și pe ulița noastră?
Este o poveste pe care mi-o aduc aminte perfect și acum, deși s-a petrecut în 1986. Fiind copil, bunicul asculta Vocea Americii, semnal recepționat de la Galați (România). La orele exacte de știri se tot vorbea despre evoluții sau conflicte, alegeri și proteste, despre tot ce se întâmpla în lumea Occidentului de peste Prut până în Pacific. După cum bine știți, noi nu aveam posibilitatea să vedem sau să știm adevărul, pentru că aveam “zidul mare” ce ne orbea sau nu se auzea decât “ce trebuie”. Bătrânul fiind cu ochii în Biblia pe care a primit-o în dar de la vărul său “fugar de comunism” tocmai în New York (SUA), îmi șopti optimist, privind sub masa unde mă jucam: “o să iasă soarele, mai băiete, și pe ulița noastră, o să vezi!”.
Ce a știut bătrânul meu bunic atunci și nu vedem noi acum? Poate fi anul 2023 scris în cărțile de istorie a Moldovei prin faptul că, prin consens, țările europene, ce fac parte din Uniunea politică și economică, ne-au spus „stați alături și să începem!” (stay close, let’s start!)? Ce anume să începem? A ne construi țara, a ne trata problemele, a ne dezvolta, securiza, calma? Toate aceste aspecte le poate oferi Uniunea Europeana prin decizia de a fi împreună, prin invitația de a “deschide negocierile” de ajustare la standarde de bună viață și securitate.
Este un vis ce poate deveni realitate pentru moldovenii, care vor să aducă Europa și acasă, după ce au fost nevoiți să plece cu sutele de mii în Vest, pentru un trai decent. Orice diplomat al acestei țări, în care mă regăsesc și eu, își dorește să vadă acest proces împlinit. Orice familie își dorește să fie aproape de ai săi ce sunt plecați din motive care ne sunt prea bine cunoscute. E un drum lung și cu multe cotituri, dar acesta începe de undeva. Începe, în opinia mea, de la faptul că e necesar ca Moldova, cu tot alaiul său de politicieni, cu elitele sale, să afirme clar că UE e singura cale de modernizare, să expună aspirațiile europene vocal și că ne dorim cu fermitate să fim parte a acestei familii. Primul pas e important, pentru că de restul se vor ocupa specialiștii din domeniu. Disputele politice au fost și vor fi continuu, așa e într-o democrație normală, însă acestea nu trebuie sa fie despre calitate, standarde și securitate, ci despre alte “culori” ce definesc politicul.
Summitul din 1 iunie, din Moldova, este o dovadă clară că aceasta e oportunitatea țării noastre. Vom fi onorați cu musafiri de înaltă calitate și este de așteptat ca fruntașii țărilor europene să ne spună deschis să fim împreună (let’s be together). Este un efort ce merită a fi realizat, pentru că s-ar putea să nu mai fie un moment similar pentru mulți ani. Poate fi și un disconfort, însă este în primul rând o investiție în viitorul țării, în viitorul copiilor noștri. Este o investiție ca “zidul mare” să nu fie în față, ci în spate și cât mai departe de noi. Este un efort ca să iasă soarele și pe ulița noastră!
Moldova e la răscruce, pentru că trebuie să decidă dacă merge cu adevărat în familia europeană, unde toți sunt tratați egal, iar ziua de mâine este mai sigură, deoarece nu vom (mai) fi singuri.
George Saghin
Diplomat al Republicii Moldova
