Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

Pericolul ascuns în odorizantele de cameră. Iată ce substanțe toxice conțin

27 Iun. 2023, 22:50
 // Categoria: Life // Autor:  Realitatea.md
27 Iun. 2023, 22:50 // Life //  Realitatea.md

Tuturor ne place ca atunci când intrăm într-o încăpere, să fim întâmpinați de o aromă proaspătă și revigorantă. Multe gospodine folosesc în acest sens odorizante. Mai ales vara, când temperaturile sunt foarte ridicate, o senzație de prospețime poate fi bine primită. Știai, însă, despre pericolul ascuns în odorizantele de cameră? Iată ce substanțe toxice conțin!

Pericolul ascuns în odorizantele de cameră

Odorizantele de cameră se numără, probabil, printre cele mai iubite produse decorative folosite de gospodine în locuințe. Pe lângă faptul că oferă o notă frumoasă din punct de vedere estetic încăperilor în care sunt așezate, asigură întotdeauna un flux de aromă plăcută. E imposibil să nu apreciezi prospețimea dintr-o cameră curată.

Doar că, dincolo de aroma frumoasă pe care o pot emana odorizantele de cameră, acestea prezintă un pericol despre care prea puțin se vorbește. Are legătură cu substanțele chimice pe care produsele cu pricina le prezintă în compoziția lor, potrivit unor analize efectuate de specialiștii din industrie.

Substanțele chimice care asigură anumite arome ale produselor odorizante „sunt derivate din petrol, precum și aerosoli, a căror siguranță pentru sănătate a fost pusă sub semnul întrebării în studii recente din cauza toxicității”, a arătat una dintre cele mai importante companii de consultanță olfactivă din Spania, potrivit publicației El Tiempo.

Dacă vrei să te asiguri că nu îți expui corpul unor probleme grave de sănătate, cel mai bine este să optezi pentru odorizante cât mai naturale. De regulă, acestea sunt fabricate din uleiuri esențiale concentrate, care ajută la obținerea unor mirosuri și arome foarte intense, dar și durabile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Ce conțin odorizantele chimice de cameră

În general, există trei substanțe chimice prezente în majoritatea odorizantelor de cameră, ce pot să afecteze în mod negativ starea de sănătate. Prima dintre ele este isopropanolul, un tip de alcool care prezintă miros foarte puternic. Această substanță este incoloră și se diluează ușor, expunând organismul uman unui anumit risc din punct de vedere al sănătății.

Aldehidele se numără, de asemenea, printre substanțele prezente în compoziția difuzoarelor chimice de cameră. Pe unele recipiente poate să fie indicat faptul că acest component este extras în mod natural din plante și flori aromatice, cum ar fi „lavanda, menta, laurul și citricele, cu o aromă foarte plăcută, mentolată”. Cea mai folosită substanță în odorizantele chimice de cameră, versiunea sintetică, este acetatul de linalil, în realitate.

Linanolul este o componentă periculoasă, de asemenea. Este des utilizată pentru fabricarea lumânărilor naturale, deși „sunt adesea prelucrate prin diferite reacții chimice, prezentând o carboxaldehidă în compoziția parfumului”. Specialiștii nu recomandă să se facă exces de aceasta, fiindcă poate expune sănătatea unor riscuri majore, în timp.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 19:20
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 19:20 // Slider //  Valentina Buza

Inginerii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au construit un robot extrem de subțire, care se deplasează prin apă folosind celule musculare vii activate cu ajutorul luminii. Dispozitivul are un corp flexibil și două înotătoare, iar cercetătorii îi pot controla direcția prin iluminarea separată a acestora.

Experimentul, descris în Advanced Functional Materials, demonstrează că țesutul muscular crescut în laborator poate genera suficientă forță pentru a pune în mișcare un robot de dimensiuni foarte mici. Tehnologia ar putea fi folosită în viitor pentru explorarea mediilor acvatice fragile, unde echipamentele rigide riscă să provoace daune.

Robotul dezvoltat de echipa MIT are o structură flexibilă din gel, aproximativ cât un baton de gumă de mestecat. Corpul său este prevăzut cu două înotătoare, fiecare acoperită cu un strat de celule musculare mai subțire decât un fir de păr uman.

Celulele au fost modificate genetic pentru a se contracta atunci când sunt expuse la lumină. Prin activarea lor, cercetătorii pot pune în mișcare înotătoarele, care împing apa și propulsează dispozitivul înainte.

Iluminarea separată a celor două părți permite și schimbarea direcției. Dacă lumina este îndreptată către o singură înotătoare, aceasta se mișcă independent de cealaltă. Atunci când ambele sunt activate, robotul poate înota folosindu-le simultan.

În cadrul experimentelor, echipa a demonstrat că dispozitivul se poate deplasa și poate vira într-un labirint subacvatic simplu. La viteza maximă, robotul parcurge aproximativ de patru ori lungimea propriului corp într-un minut. Ritmul este lent în comparație cu cel al unui înotător de performanță, dar arată că un strat foarte subțire de țesut muscular poate asigura propulsia necesară deplasării prin apă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

La ce ar putea fi folosiți roboții care înoată cu mușchi vii

După optimizarea structurii, cercetătorii au montat țesutul muscular pe cele două înotătoare ale robotului și l-au testat într-un vas Petri umplut cu apă. O sursă de lumină deplasată manual a permis activarea selectivă a mușchilor și ghidarea dispozitivului printre obstacole.

Deocamdată, viteza redusă reprezintă una dintre limitele proiectului. Echipa intenționează să modifice forma corpului pentru a obține o deplasare mai rapidă. Experimentul urmărește în primul rând să demonstreze că un robot bidimensional, foarte subțire, poate înota folosind exclusiv contracțiile unui strat de țesut muscular viu.

Pe termen lung, astfel de dispozitive ar putea fi adaptate pentru monitorizarea mediilor acvatice sau pentru explorarea unor locuri în care echipamentele convenționale ar putea afecta organismele și structurile fragile. Țesuturile vii răspund la stimuli și au capacități de regenerare care ar putea deveni utile în dezvoltarea unor noi sisteme robotice, deși aplicarea practică a acestor proprietăți necesită cercetări suplimentare.