În pitoreasca regiune a Sud-Estului României, pe malurile Dunării, se dezvăluie un tărâm de frumusețe sălbatică și diversitate ecologică – Parcul Natural Balta Mică a Brăilei.

Cu o istorie bogată și o biodiversitate deosebită, pe o suprafață totală de 241 de kilometri pătrați, acest parc natural a fost recunoscut ca o zonă umedă de importanță internațională și adăpostește ecosisteme excepționale, contribuind la conservarea patrimoniului natural al României.

În luna iunie a anului 2001, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei a primit prestigiosul statut de zonă umedă de importanță internațională. Mai târziu, în 2008, parcursul său spre conservare s-a consolidat odată cu obținerea statutului de Sit Natural.

Parcul natural este format din 7 ostroave dunărene mari: de la Harapu cu o suprafață de 242 de hectare, până la Insula Mică a Brăilei cu o impresionantă suprafață de aproape 10 hectare. Fiecare insulă este un habitat distinct pentru o gamă largă de specii.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Fauna parcului este una diversificată: sunt nu mai puţin de 200 de specii de păsări, printre ele şi impozantul şi extrem de rarul vultur codalb. Totodată, zizitatorii parcului pot vedea aici vidra de râu, căprioară, vulpea roșcată, nevăstuica sau hârciogul european. Din reptile, des sunt întâlnite țestoasa de baltă, buhaiul de baltă cu burtă roșie sau tritonul cu creastă danubian.

În partea de nord a parcului natural se află insula Fundu Mare, pe lacul Chiriloaia. Numele lacului este legat de legenda frumoasei Chira Chiralina, despre care se spune că a fost răpită de un marinar arap şi adusă cu barca în acest loc. Familia a venit s-o salveze şi a recuperat-o, iar arapul a fugit şi s-a spânzurat. De atunci, numele lacului a rămas Chiriloaia şi al insulei – Harapu.

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei reprezintă un sanctuar natural al cărui scop principal este conservarea și protecția biodiversității și a habitatelor unice. Cu peisaje spectaculoase și o varietate ecologică remarcabilă, acest paradis natural din Sud-Estul României continuă să inspire și să fascineze vizitatorii, atât peisagiști, cât și pasionați de natură și ornitologie.

„Proiectul România are prioritate în comunicare – ediția 2.0 – este finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.”

#dunăre #Parcul Natural Balta Mică a Brăilei #România turistică

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.