În fiecare an, pe 21 noiembrie, în toată lumea se sărbătorește Ziua Televiziunii. Aceasta fiind recunoscută ca un instrument important de informare a populației.

Televizorul este un mjloc de divertisment sau o sursă de informație și fascinează oamenii de aproape 100 de ani. Istoria acestuia a început prin secolulu XX, iar astăzi am ajuns să ne conectăm prin intermediul lui la internet.

Iată cele mai uimitoare lucruri despre televizor și televiziune:

1. Primul televizor electromecanic a fost creat în 1884 de către cercetătorul german Paul Gottlieb Nipkow. Era o „mașinărie” destul de complicată, formată dintr-un disc rotativ perforat (discul Nipkow), cu găuri de același diametru, dispuse în spirală la aceeași distanță unele de altele, și un senzor din seleniu, care transforma imaginea în impulsuri electrice.

2.Cel care a revoluționat cu adevărat conceptul de televiziune a fost scoțianul John Logie Baird. În octombrie 1925, John Logie Baird a realizat prima transmisie de televiziune care era imaginea unei feţe umane.

3. „Televisor” a fost primul televizor vândut în sistem comercial. Mii de unități au ajuns în 1930-1933 la publicul larg.

4. În Republica Moldova, prima transmisiune televizată a fost emisă pe 30 aprilie 1958, la postul public, Moldova 1.

5. În 1947, Motorola a introdus pe piață televizorul VT-71, primul televizor sub $200. Milioane de americani și-au permis „cutia magică” la care visau. În anul 1962, 90% din populația americană avea câte un televizor în casă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#evoluție #televizor #Zi mondiala

În toamna lui 1989 am intrat în clasa întâi scriind cu litere chirilice. Câteva zile mai târziu scriam românește, cu alfabet latin. Țin minte bucuria învățătoarei, care ne spunea ce noroc mare avem noi că vom învăța în limba noastră și cu literele noastre.

Nu a fost un noroc. S-a întâmplat fiindcă pe 27 august 1989 sute de mii de oameni au venit la Chișinău, mulți pe jos, și au cerut. Limba. Alfabetul. Tricolorul. Suveranitatea. Dreptul de a ne hotărî soarta acasă. Nu eram încă liberi în totalitate. Dar temelia era deja pusă.

Iar exact doi ani mai târziu, la aceeași Mare Adunare Națională, a fost proclamată Declarația de Independență, prin care nu doar ne-am rupt de ocupația sovietică, ci am și deschis drumul revenirii acasă, în marea familie europeană.

Drumul înapoi a fost mai lung decât cel al altor țări care s-au eliberat în aceiași ani. Cred că fiecare își are clipa lui în care a crezut că, gata, nu mai ajungem și că oamenii care ne-au adus înapoi limba, tricolorul și speranța au făcut-o în zadar. Dar știm că nu au făcut-o în zadar. Drumul acesta nu are scurtături. Și știm foarte bine că ce nu ne doboară ne face mai puternici.

Astăzi mergem mai hotărât ca oricând pe calea aleasă de părinții noștri și confirmată acum de noi, cu mâna noastră, atunci când am scris în Constituția țării că locul nostru este în Uniunea Europeană. Țara se schimbă. Greu, în pofida presiunilor și greutăților pe care le înfruntăm, dar se schimbă, împreună cu toată Europa.

Până în 2030 trebuie să fim pregătiți. Fiecare la locul lui, prin muncă, unitate, curaj și determinare, dar mai ales prin încrederea că împreună reușim, dărâmând zidurile dintre noi și construind poduri. Este singurul mod în care am reușit vreodată ceva.

Îmi doresc ca până la aniversarea celor 40 de ani de Independență, când fiica mea, Alice, va merge la liceu, să o sărbătorim într-o Republică Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Și să spunem atunci, sus și tare, că am dus până la capăt năzuința și spiritul Declarației de Independență.