Galaxii precum Calea Lactee sunt misterios de greu de găsit în Univers. Noile simulări făcute de supercomputere i-au ajutat pe astronomi să răspundă la întrebări arzânde. Calea Lactee se află într-un grup de galaxii din „Planul Supergalactic” – cu diametru de un miliard de ani lumină, pe care sunt fixate grupuri mari de galaxii. Dar alte galaxii spirale sunt surprinzător de rare de-a lungul acestui glob gigantic, în timp ce galaxiile eliptice strălucitoare sunt mult mai comune.
Acum, astronomii sugerează că acest lucru se datorează faptului că o istorie violentă a ciocnirilor galactice frecvente a umplut „cartierul” nostru cu elipse, în timp ce cumva ne-a cruțat propria galaxie. Ei și-au publicat descoperirile pe 20 noiembrie în revista Nature Astronomy .
„Distribuția galaxiilor în planul supergalactic este într-adevăr remarcabil. Este rar, dar nu o anomalie completă: simularea noastră dezvăluie detaliile intime ale formării galaxiilor, cum ar fi transformarea spiralelor în eliptice prin fuziunea galaxiilor”, a declarat Carlos Frenk , profesor de fizică la Universitatea Durham din Marea Britanie, citat de livescience.com
Superclusterul local este o formațiune în formă de clătită a mai multor grupuri de galaxii masive care conțin mii de galaxii. Galaxiile din aceste clustere se împart în două mari categorii: galaxii eliptice pline cu stele antice și ancorate de găuri negre supermasive gigantice și galaxii spirale ca a noastră, cu găuri negre supermasive mai mici în centrul lor și multe stele tinere încă formându-se de-a lungul brațelor lor delicate în spirală.
Astronomii credeau că galaxiile în spirală barate, cum este Calea Lactee, nu au apărut până când universul a atins cel puțin jumătate din vârsta sa actuală, deoarece se credea că a fost nevoie de câteva miliarde de ani de evoluție galactică înainte ca stelele din galaxii să poată forma bare centrale.
Barele iau formă atunci când stelele din galaxiile în spirală se rotesc în mod ordonat, așa cum se întâmplă în Calea Lactee. Până acum, astronomii nu credeau că galaxiile timpurii aveau suficientă stabilitate pentru ca barele să se formeze sau să reziste.
Ca să ajungă la ultima descoperire, cercetătorii din spatele noului studiu au apelat la o simulare de supercomputer numită „Simulations Beyond the Local Universe”.
