Diferența între salariul mediu al femeilor și bărbaților se menține la o valoare destul de înaltă, reprezentând o disparitate monetară unde femeile au obținut anul trecut venituri salariale anuale cu 25 980 de lei mai puțin decât bărbații. Această tendință îngrijorătoare este observată în special în domeniile sănătății și activităților de recreere, alături de sectorul serviciilor de suport administrativ, contribuind major la amplificarea acestei discrepanțe. Mai alarmant este faptul că în sectoarele cu remunerație mai mare diferența salarială în defavoarea femeilor este și mai accentuată, depășind 30% în domenii precum serviciile de editare, transportul aerian și IT. Datele au fost prezentate de „Ziua Egalității Salarialeˮ, marcată vineri, 23 februarie curent, în Republica Moldova, transmite IPN.

Această zi simbolică este fixată anual de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) pe baza datelor oficiale furnizate de Biroul Național de Statistică privind câștigurile salariale ale femeilor comparativ cu cele ale bărbaților. În anul 2024, o femeie din Moldova trebuie să lucreze până la data de 23 februarie pentru a obține un venit echivalent cu cel înregistrat de un bărbat în anul precedent.

Creșterea diferenței salariale dintre genuri în Moldova este un semn de alarmă care necesită o atenție imediată și acțiuni concrete, iar disparitatea monetară substanțială nu doar că afectează bunăstarea financiară a femeilor, dar reflectă și inegalități structurale profunde în economie și societate. De asemenea, decalajul de gen în pensii continuă să fie o problemă majoră, cu o diferență medie de 7 518 de lei între pensiile femeilor și ale bărbaților în anul 2023. În municipiul Chișinău, situația este și mai gravă, cu o femeie pensionară pierzând anual 20 091 MDL comparativ cu bărbații, precizează Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare.

Pentru a înțelege mai bine de ce există diferențe în câștigurile dintre femei și bărbați în Republica Moldova, experții CPD au făcut o analiză econometrică. Au fost folosite două tipuri de date de la BNS: Ancheta Forței de Muncă (completată de persoane fizice, în special angajați) și M3-Anual „Câștigurile salariale și costul forței de muncă” (completată de angajatori). Datele de la angajatori arată că diferența de câștig între femei și bărbați a fost de 15,5% în 2022, pe când datele colectate de la angajați arată o diferență de 12%. Chiar dacă aceste procente sunt diferite, ambele indică faptul că diferența a crescut față de anul precedent.

Analiza arată că o mare parte din această diferență este influențată de discriminarea la locul de muncă. „De exemplu, dacă luăm o diferență de 12%, aceasta se reduce cu 5% datorită faptului că femeile sunt, în medie, mai bine educate sau mai calificate decât bărbații, ceea ce ar trebui să le reducă și diferența de câștig. Totuși, tratamentul discriminatoriu în favoarea bărbaților (14,2%) anulează acest avantaj, făcând ca femeile să câștige mai puțin chiar și când au aceleași calificări, lucrează aceeași cantitate de ore și au aceeași vârstă ca bărbații. Mai mult, 2,8% din diferența de câștig este explicată de interacțiunea dintre nivelul de calificare și discriminare – de exemplu, femeile lucrează mai puține ore decât bărbații, și în același timp – orele lor de muncă sunt mai prost plătiteˮ, explică experții CPD .

În ciuda acestei situații, există un sentiment de optimism cu privire la viitor. „Moldova a înregistrat progrese în modificarea cadrului legislativ pentru a promova egalitatea de gen în sfera muncii. Așteptările sunt ca în următorii ani să scadă această diferență salarială, deoarece pentru a avea impact, toate politicile adoptate necesită timpˮ, au menționat reprezentanții CPD.

Ziua Egalității Salariale este un apel la acțiune pentru guvern, angajatori și societatea civilă să colaboreze pentru eliminarea inegalităților de gen în remunerare. Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare a menționat că este esențial să promovăm transparența salarială, să încurajăm practici de angajare echitabile și să sprijinim dezvoltarea profesională a femeilor pentru a construi o societate mai justă și egală.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#dicriminare #Republica Moldova #salariu

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.