Anglia a învins Danemarca, cu scorul de 2-1, și s-a calificat în finala Campionatului European la capătului unui meci dramatic.

Danemarca a deschis scorul, în minutul 29, prin Damsgaard, care a executat excepțional o lovitură liberă. Englezii au egalat în minutul 39, după autogolul lui Kjaer. Căpitanul danezilor a trimis în propria poartă, din alunecare.

Englezii au reușit să avanseze în finala EURO 2020 după un penalty controversat acordat de centralul partidei la intrarea lui Maehle asupra lui Sterling. Kane a executat lovitura de la unsprezece metri, Schemeichel a intuit bine colțul și a respins balonul care a ajuns din nou la atacantul englez. Kane nu a mai ezitat și a trimis mingea în poarta Danemarcei.

Jucătorii danezi au fost dărâmați de deznodământul partidei din semifinala cu Anglia. La finalul meciului, căpitanul Simon Kjaer, cel care a comis autogolul Danemarcei, s-a întins pe gazon și a izbucnit în lacrimi. Goalkeeper-ul danez, Kasper Schmeichel, a fost cel care l-a consolat cu greu pe Kjaer.

„Este enervant și dezamăgitor. Am jucat foarte bine, ne-am simțit bine, am căzut și ne-am ridicat. Ei au reușit, au avut mai multă calitate. Am rămas în zece oameni. A fost un meci greu”, a spus Simon Kjaer, la finalul meciului.

Nici Joackim Maehle, jucătorul care a comis faultul in interiorul careului asupra lui Raheem Sterling, nu s-a abținut la finalul meciului. Fundașul de 24 de ani a început să plângă pe gazon, imediat după fluierul de final.

#Danemarca #EURO 2020

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.