„Cazul Spitalului Pantelimon. A devenit publică motivarea judecătorilor de drepturi și libertăți, Cristian Dumitru și Adina Adriana Radu de la Curtea de Apel Bucuresti, din 344/DL din 20 august 2024”, scrie editorialistul Dan Andronic într-un articol publicat pe Evz.ro.
Am citit cu atenție încheierea în cazul eliberării celor două doctorițe de la Spitalul Pantelimon. Și m-am bucurat, atât cât te poți bucura atunci când o nedreptate este înlăturată. Povestea nu se va sfârși aici pentru că în România sunt puține cazuri în care un procuror recunoaște că a greșit. Dar măcar a fost înlăturată o măsură abuzivă și consecințele ei nefaste asupra a două doctorițe. Mi-am adus aminte de cazul Dan Radu Rușanu și cartea sa, ”Mai sunt judecători la Berlin”. Dar și de cazul profesorului universitar Cătălin Cîrstoiu, linșat mediatic din motive de conjunctură politică. Sau al profesorului universitar Mircea Beuran. Sau… Exemplele pot continua, dar să revenim la subiect.
„Expresia „Sunt judecători la Berlin” își are originea într-o poveste reală. Se spune că Frederic al II-lea, regele Prusiei (1712-1786), dorea să-și extindă parcul castelului Sans-Souci, însă pe terenul vizat se afla o moară de grâu. Regele l-a convocat pe morar și i-a oferit bani pentru a o cumpăra, dar acesta a refuzat. Frederic l-a avertizat că o poate lua cu forța, însă morarului nu i-a lipsit curajul și i-a răspuns: „Da, dacă nu ar mai exista judecători la Berlin”. Această replică a devenit faimoasă și este citată adesea pentru a sublinia că, în fața abuzului de putere, dreptatea poate triumfa. Fraza a devenit celebră și în literatura franceză datorită scriitorului François Andrieux, care a transpus povestea într-un poem, „Morarul de la Sans-Souci”. În versurile sale, Andrieux ironizează regii, adăugând: „Ce sont là jeux de prince: On respecte un moulin, on vole une province” („Iată o toană princiară: Respecți o moară și jefuiești o țară”)”.
Atunci când le-am luat apărarea public celor două doctorițe nu știam toate ramificațiile cazului. Dar noi, cei de la EVZ, am intuit că ceva este mai mult decât putred. Ulterior am primit mai multe informații, dar am preferat să nu le fac publice. De ce? Pentru că argumentele juridice erau atât de evident fabricate încât nu aveam nevoie să fac apel la încrengătura de interese din jurul Spitalului Pantelimon, mai spune editorialistul.
