Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

De la ce animale a pornit pandemia de SARS-COV 2 și unde a fost punctul zero

06 Oct. 2024, 20:00
 // Categoria: Uncategorized // Autor:  Elena Putregai
06 Oct. 2024, 20:00 // Uncategorized //  Elena Putregai

Piața din Wuhan este cel mai probabil, locul de unde a plecat pandemia de SARS-COV 2, spun specialiștii. În urma unui studiu pe probe ADN luate de la produsele din piață, la începutul pandemiei, s-a ajuns la concluzia că mai multe animale erau purtătoare sau intermediari ai virusului. 

După pandemia devastatoare de SARS-COV 2, au rămas multe întrebări fără răspuns. Mai ales cea privind originea pandemiei. De unde a pornit, de fapt, totul? Au fost elaborate o mulțime de teorii, de la cele mai realiste până la fantasmagorii și teorii ale conspirației. Una dintre ipoteze, și cea mai plauzibilă până în momentul de față, spun specialiștii, se leagă de piața de pește, fructe de mare și animale vii din Wuhan, China. Este locul, unde au fost raportate, de altfel, primele cazuri de COVID-19.

Studiile recente cu tehnologie avansată au detectat faptul că mai multe animale erau infectate în piața din Wuhan și este posibil ca ele să fi stat la originea răspândirii virusului la om, spune cei de la revista Nature. Nu s-a ajuns la un consens privind care animal a dezvoltat primul infecția.

Specialiștii de la Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din China, au recoltat mai multe mostre de pe tarabele din piața din Wuhan. Mai precis este vorba despre piața de pește, fructe de mare și animale vii Huanan, din Wuhan. Mostrele au fost recoltate imediat după ce piața a fost închisă în urma răspândirii cazurilor de COVID-19.

Timp de câteva săptămânii specialiștii chinezi au verificat diferite regiuni ale pieții, luând mostre din coșurile de gunoi, toalete, zone de scurgere a rezidurilor, animale abandonate dar și animale congelate, rămase în piață. „Este una dintre cele mai importante recoltări de date privind începutul pandemiei”, spune Florence Debarre, un biolog de la CNRS pentru revista Nature. Cercetătorii chinezi au publicat rezultatele analizei lor în revista Nature, în luna aprilie a anului trecut. Una dintre concluzii a fost că mai multe eșantioane analizate, de la animalele sălbatice, conțineau SARS-COV-2. Este posibil ca aceste animale să fi transmis virusul la om.

Ultimele studii au utilizat tehnică de secvențiere foarte avansată și au identificat speciile din primele eșantioane luate în piața Huanan. S-a ajuns la concluzia că aproximativ cinci animale au devenit suspecte în răspândirea bolii. Mai precis este vorba despre civeta de palmier, câinele enot, porcul spionos malaiezian, liliacul sau ariciul de Amur.

Dintre acestea cel mai probabil câinele enot a fost principalul purtător. Este fără echivoc faptul că una dintre aceste specii purta virusul și a provocat răspândirea acestuia în piața Huanan. „Co-locația materialelor genetice animale și virale indică într-un mod foarte sugestiv faptul că animalele erau infectate”, a precizat Gigi Gronvall, un specialist pe biosecuritate de la John Hopkins University din Baltimore.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.