Un grup de cercetători, din Cehia și România, au descoperit o plantă care trăiește de peste 60.000 de ani în Carpați. Potrivit estimărilor lor, aceasta poate fi chiar cea mai veche plantă de pe Pământ.
În urma unei expediții de cercetare, în Carpații Orientali, oamenii de știință au găsit o raritate, Andryala laevitomentosa, o specie de plantă endemică. S-a constatat existența unor clone de peste 60.000 de ani, trăind în același loc, în ciuda schimbărilor climatice majore din ultimele milenii.
Andryala laevitomentosa este una dintre cele mai rare plante din lume, aceasta crește doar cinci populații mici, distribuite pe o creastă montană de 1,8 km din Munții Bistriței, Carpații Orientali. Această specie fusese găsită abia în 1961 de către un student al UBB, holotipul acesteia fiind depus în Herbarul UBB (CL). Planta nu produce aproape deloc semințe viabile, supraviețuind în schimb prin reproducere vegetativă, ceea ce înseamnă că se înmulțește prin lăstari. Prin această metodă, planta s-a extins și a format clone care au supraviețuit zeci de mii de ani în condiții climatice extreme, inclusiv glaciațiunile Pleistocenului.
Pe parcursul studiului acestei rarități, oamenii de știință au aplicat tehnici avansate de analiză genetică, ca să poată determina vârsta clonelor. Rezultatele au arătat că Andryala laevitomentosa prezintă o diversitate genetică extrem de scăzută, în schimb populațiile sale au dezvoltat diferențieri genetice foarte mari.
„Au fost identificați doar 11 indivizi distincți genetic, dar longevitatea și persistența acestor clone sunt incredibile. Astfel, cea mai ‘bătrână clonă’ ar reprezenta unul dintre cei mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechi individ cunoscut în lumea plantelor, demonstrând astfel o capacitate remarcabilă de adaptare și supraviețuire a acestor organisme în fața schimbărilor de mediu”, a detaliat prof. dr. Mihai Pușcaș (Facultatea de Biologie și Geologie, Grădina Botanică Al. Borza din cadrul UBB), membru ȋn echipa de cercetare.
În echipa studiului, denumit „Persistence over millennia through extreme clonal longevity: phylogenomic insight into jistory of one of the world’s rarest lant species”, au fost implicați Mráz P, Flašková L, Chrtek J, Mrázová V, Puşcaş M, Josefiová J, Záveská E. Oamenii de știință au precizat că această descoperire redă importanța conservării habitatului unic în care a fost descoperită planta. Iar pierderea oricărei dintre clonele plantei ar fi echivalentul dispariției unui organism extraordinar care s-a adaptat suficient cât să reziste din perioada glaciațiuni. De asemenea, această plantă contribuie la continuarea studiului privind modul cum plantele se adaptează noilor schimbări extreme de climă.
