În anul 2024, au fost depuse 3363 de cereri de schimbare a numelui și/sau a prenumelui, dintre care 3101 cereri au fost aprobate. Unsprezece cereri au fost respinse. Alte 251 sunt în proces de examinare, precizează Agenția Servicii Publice.
Potrivit ASP, cele mai frecvente motive invocate de persoanele care solicită schimbarea numelui este dorința femeilor de a purta numele soțului, dacă nu a optat pentru schimbarea numelui la data înregistrării căsătoriei, sau dorința de a reveni la numele de familie avut anterior înregistrării unei căsătorii, dacă nu s-a făcut acest lucru la înregistrarea divorțului.
„Alte motive țin de dorința de a purta prenumele cu care a fost botezat sau de a purta numele persoanei care a participat la creșterea și educația copilului (părintele vitreg), dar nu îl poate dobândi prin filiație, sau de dorința de a purta numele de familie al unuia din ascendenții solicitantului (bunici)”, se arată într-un comunicat de presă.
ASP precizează că se refuză schimbarea numelui de familie și/sau a prenumelui în cazul persoanelor care au antecedente penale nesoluționate.
La fel, este refuzată înregistrarea unui nou nume la solicitarea persoanei de a-și translitera numele de familie și/sau prenumele cu caractere latine în baza regulilor ortografice ale unei limbi străine. De exemplu, solicitarea de a schimba numele de familie din Cojocaru în Kozhokaru.
La fel, va fi respinsă solicitarea de a purta numele de familie al fostului soț, în condițiile în care o persoană, la înregistrarea divorțului, a solicitat revenirea la numele purtat anterior înregistrării căsătoriei.
Numele de familie se dobândește prin efectul filiației și se modifică drept urmare a schimbării stării civile a persoanei, ca rezultat al înregistrării unei căsătorii sau divorțului, precum și la cererea unei persoane, în condițiile legii. Schimbarea numelui şi/sau prenumelui este strict reglementată prin mai multe prevederi legale, motiv pentru care nu poate fi apreciat drept un drept absolut și necondiționat al persoanei fizice.
