Următoarele zele zile sunt cruciale pentru a se găsi o soluție la criza energetică din regiunea transnistreană, pentru că rezervele de gaze naturale, pentru consumul casnic, se vor termina. Sunt declarații făcute de Oleg Serebrian, viceprim-ministru pentru Reintegrare al Republicii Moldova, într-un interviu pentru euronews.ro.

„Am aflat astăzi de la Tiraspol că rezervele lor de gaz natural, pentru câte mai sunt pentru consumul casnic foarte redus, este de doar zece zile. Cred că în aceste zece zile trebuie să găsim o soluție și să se determine și Tiraspolul care este calea pe care va merge. Asta încă o dată nu înseamnă că noi respingem ofertă a Gazpromului dar această ofertă încă n-a venit. Am fost anunțați că Tiraspolul acceptă formula implicării Moldova-Gaz și respectării legislației Republicii Moldova. Doar că apar niște interfețe pe piața europeană prin intermediul cărora se vor efectua plățile și care vor achiziționa de pe piața europeană gazul natural. Denumirea acestor numele acestor două companii a fost transmis Chișinăului. În momentul de față instituții de abilitate verifică să spun și autenticitatea acestor companii și ce stă în spatele lor”, a declarat viceprim-ministru pentru Reintegrare al R. Moldova.

Moscova ar dori prelungirea crizei în stânga Nistrului, mai adaugă Oleg Serebrian, făcând referire la neclaritățile în privința gazului umanitar promis.

„Nu s-au făcut rezervări în conductă pentru regiunea transnistreană. Deci este foarte clar că nici pentru luna februarie nu va fi gaz, cel puțin pe conducta Transbalcanică, de unde deduce încă. Singura posibilitate este achiziționarea gazului natural pe piața europeană. Simțim din comunicarea cu ei, un fel de disperare în cazul Tiraspolului, pentru pentru situația creată în regiune, întreprinderile sunt oprite. În mod logic, cel mai simplu era ca compania Gazprom să livreze regiunii gazul natural direct. Mai ales că am anunțat că nu există impedimente. Din ce considerente s-a ajuns la această formulă foarte complicată și stranie, nu ne este pe deplin clar nici nici nouă.

S-ar putea întâmpla asta, este o părere doar, nu e niciun caz o certitudine că nu există la Moscova o dorință de a livra cu adevărat gaz în regiunea transnistreană, că se dorește o prelungire a crizei”, a adăugat Oleg Serebrian.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Pe 15 ianuarie 2025, liderul separatist Vadim Krasnoselski a anunțat că livrările de gaz rusesc către Transnistria vor fi reluate în viitorul apropiat. Potrivit acestuia, „nu mai este mult de așteptat” până când gazul va ajunge în regiune, scrie bani.md. Gazul rusesc va fi furnizat ca ajutor umanitar, în cantitățile necesare pentru consumul populației din Transnistria, pentru sectorul termic și pentru întreprinderile industriale ale regiunii. Krasnoselskii a refuzat să spună care va fi ruta de aprovizionare cu gaz rusesc.

Livrările de gaz rusesc în regiunea transnistreană vor fi reluate în curând, anunță Vadim Krasnoselski

Recent, Tiraspolul a comunicat că acceptă ca livrările de gaz să fie operate de „Moldovagaz” către „Tiraspoltransgaz”, în baza prevederilor legale ale Republicii Moldova. Totodată, Tiraspolul a solicitat ca plata pentru gazele naturale, achiziția și transportarea la hotarul cu Republica Moldova să fie efectuate de companii terțe. „Tiraspoltransgaz” urmează să achite „Moldovagaz” doar tranzitul pe teritoriul țării noastre.

Instituțiile de resort ale Republicii Moldova analizează această solicitare, entitățile și conformitatea procedurii cu rigorile legale naționale și internaționale. Biroul politici de reintegrare a anunțat că va reveni pe parcurs cu precizări privind evoluția situației.

Tiraspolul vrea să achitele gazele livrate prin „companii terțe”. Chișinăul analizează opțiunea

#gaz natural #Oleg Serebrian #Transnistria

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.