Cinci semne ca Putin nu vrea cu adevărat pacea în Ucraina

– Condiția ridicării sancțiunilor pentru un armistițiu în Marea Neagră. Imediat după purtarea negocierilor din Arabia Saudită și ajungerea la un acord pentru un armistițiu asupra infrastructurii energetice și în Marea Neagră, rușii au anunțat mai multe condiții. Una dintre aceste condiții prevede ridicarea sancțiunilor impuse băncilor și exporturilor ruse. Condiția pusă de Rusia este una aproape imposibil de îndeplinit, în condițiile în care Europa, care nu a luat parte la negocieri, a anunțat deja că nu va ridica sancțiunile. Secretarul de stat american, Marco Rubio, a declarat în această săptămână că regimul de sancțiuni împotriva Rusiei va trebui să fie revizuit pentru a rezolva conflictul din Ucraina. ,,Unele dintre sancţiuni nu sunt ale noastre, sunt ale Uniunii Europene”, a spus acesta. Ulterior, după Summitul de la Paris de joi, liderii europeni au anunțat că „nu este momentul” să fie ridicate sancțiunile impuse Rusiei.

– Conducere de tranziție în Ucraina și recunoașterea teritoriilor ocupate ca parte a Rusiei. Preşedintele rus Vladimir Putin a sugerat vineri plasarea Ucrainei sub o „administraţie de tranziţie” sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), pentru a organiza alegeri prezidenţiale „democratice” în această ţară, apoi negocieri în vederea unui acord de pace cu noile autorităţi. La aceeaşi întâlnire, Putin a susţinut că, „pe toată linia frontului, forţele ruse au iniţiativa strategică”. „Există motive care ne fac să credem că îi vom termina”, a declarat Putin, apreciind că „poporul ucrainean însuşi ar trebui să înţeleagă ce se întâmplă”. Putin ar mai vrea ca teritoriile ocupate din Ucraina să fie recunoscute ca fiind parte a Rusiei. Volodimir Zelenski a anunțat deja că Ucraina nu va renunța la teritoriile ocupate de Rusia.

– Continuarea bombardamentelor. Deși a anunțat că acceptă un armistițiu asupra infrastructurii energetice, Rusia a continuat bombardarea Ucrainei. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat, joi, că va trimite responsabililor din Statele Unite dovezi care atestă faptul că Rusia a încălcat acordul privind încetarea bombardamentelor asupra obiectivelor energetice. Zelenski a spus că armistițiul din sectorul energetic a fost încălcat de Rusia după atacul de noaptea trecută asupra orașului Herson. Și de partea cealaltă, rușii i-au acuzat pe ucraineni că au încălcat acordul și că au atacat cu drone infrastructura energetică din Rusia.

– Pregătiri pentru o nouă ofensivă de primăvară. Rusia se pregătește pentru o nouă ofensivă în regiunile Sumî și Harkov în această primăvară, a declarat Zelenski, într-un interviu pentru Le Figaro, publicat pe 26 martie. Zelenski a spus că Putin a plănuit inițial să lanseze această operațiune în urmă cu opt luni, dar a fost nevoit să o amâne din cauza operațiunii Kursk a armatei ucrainene. Regiunile Sumî și Harkov, ambele situate în nord-estul Ucrainei și învecinate cu Rusia, au jucat un rol cheie în apărarea Ucrainei de la începutul invaziei pe scară largă. Moscova a lansat o ofensivă în două direcții asupra regiunii Harkov în mai anul trecut. Până la 8 iunie, Zelenski a declarat că Rusia „a eșuat” în ofensiva sa.

– Amenințări la adresa Europei. Între timp, continuă amenințările Rusiei la adresa Europei, deși oficialii de la Moscova au declarat în repetate rânduri că nu urmăresc o confruntare cu NATO. Președintele rus, Vladimir Putin, a amenințat joi Finlanda şi Suedia, spunând că „până acum n-aveam nicio problemă cu ei, dar acum îşi fac necazuri cu propriile mâini”. De asemenea, a mai adăugat că „este îngrijorat de faptul că țările NATO consideră din ce în ce mai mult nordul îndepărtat un teren de pregătire pentru posibile conflicte”. La Moscova, propaganda rusă amenință constant Marea Britanie, Țările Baltice, Polonia și chiar România.

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.