Omenirea a consumat, la nivel global, cota de resurse naturale ale Pământului pentru anul 2021, la fel de devreme ca în 2019, pe 29 iulie, după ce viteza consumului scăzuse în 2020 din cauza blocajelor provocate de pandemia de coronavirus, anunţă WWF (World Wide Fund for Nature).

În fiecare an, Earth Overshoot Day (EOD – Ziua Suprasolicitării Pământului) marchează data la care omenirea a folosit toate resursele naturale pe care Pământul le regenerează pe parcursul întregului an. În prezent, omenirea foloseşte cu 74% mai mult decât ceea ce pot regenera ecosistemele planetei – sau „1,7 planete”. De la EOD şi până la sfârşitul anului, omenirea funcţionează în regim de deficit ecologic.

Factorii determinanţi notabili sunt creşterea cu 6,6% a amprentei de carbon în 2021 faţă de anul trecut, precum şi scăderea cu 0,5% a biocapacităţii forestiere globale, cauzată în mare parte de defrişările din Amazon. Numai în Brazilia, 1,1 milioane de hectare au fost pierdute în 2020, iar estimările pentru 2021 indică o creştere de până la 43% de la an, la an a defrişărilor.

În 2021, amprenta de carbon a transporturilor rămâne mai mică decât nivelurile anterioare pandemiei. Conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), emisiile de CO2 provenite din transportul aerian intern şi din transportul rutier vor rămâne cu 5% sub nivelurile din 2019, în timp ce pentru zborurile internaţionale se aşteaptă să se înregistreze un nivel cu 33% mai mic, potrivit IEA. Pe de altă parte, se preconizează că emisiile globale de CO2 legate de energie vor reveni şi chiar vor creşte cu 4,8% faţă de anul trecut, deoarece redresarea economică include o cerere de combustibili fosili. În special, se anticipează că utilizarea cărbunelui la nivel mondial va creşte foarte mult în 2021 şi se estimează că va contribui cu 40% din totalul amprentei de carbon în acest an.

„Vestea bună este că în Europa Centrală şi de Est sunt o mulţime de oportunităţi pentru aplicarea soluţiilor, de la reducerea risipei alimentare, la reducerea emisiilor de CO2 provenite din arderea combustibililor fosili şi până la conservarea pădurilor naturale şi a zonelor umede din regiune, astfel încât acestea să poată continua să absoarbă carbonul din atmosferă”, spune Irene Lucius, director regional de conservare la WWF-CEE.

Anul trecut, când pandemia a lovit întreaga lume, guvernele au demonstrat că pot acţiona rapid, atât în ceea ce priveşte reglementările, cât şi în ceea ce priveşte bugetarea, atunci când pun vieţile umane mai presus de orice. Pe măsură ce impactul schimbărilor climatice şi securitatea resurselor biologice converg, este nevoie de acelaşi nivel – sau chiar mai ridicat – de vigilenţă şi acţiune rapidă din partea factorilor de decizie.

Suprasolicitarea Pământului este posibilă deoarece ne epuizăm capitalul natural – ceea ce compromite securitatea viitoare a resurselor umanităţii. Iar costurile devin din ce în ce mai evidente sub forma defrişărilor, a eroziunii solului, a pierderii biodiversităţii şi a acumulării de dioxid de carbon în atmosferă. În cele din urmă, omenirea va trebui să opereze în limita resurselor ecologice ale Pământului, indiferent dacă acest echilibru va fi restabilit în urma unui dezastru sau a unui plan. Dar există soluţii.

Mutarea datei Zilei Suprasolicitării Pământului (EOD) cu 5 zile mai târziu în fiecare an ar permite omenirii să ajungă la compatibilitatea cu o singură planetă înainte de 2050. Soluţiile care sunt disponibile şi avantajoase din punct de vedere financiar sunt reducerea risipei alimentare, rreducerea consumului de energie electrică şi utilizarea transportului public sau de tip car sharing.

Conform raportului WWF Driven to Waste, din toate alimentele cultivate, aproximativ 40% rămân neconsumate. Risipa alimentară reprezintă 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. Altfel spus, risipind alimente emitem aproape de două ori mai multe gaze cu efect de seră decât toate maşinile conduse în SUA şi Europa.

Tehnologiile comerciale existente în comerţ pentru clădiri, procese industriale şi producţia de energie electrică ar putea muta EOD cu cel puţin 21 de zile, fără nicio pierdere de productivitate sau confort.

Dacă reducem cu 50% amprenta lăsată de condusul auto în întreaga lume şi presupunem că o treime din kilometrii parcurşi cu maşina sunt înlocuiţi cu transportul public, iar restul cu bicicleta şi mersul pe jos, EOD se va amâna cu 13 zile.

#CO2 #coronavirus #Earth Overshoot Day #WWF

Autoritățile italiene au transferat în Sardinia 88 de deținuți considerați printre cei mai periculoși mafioți și teroriști ai țării, o decizie care a provocat nemulțumirea autorităților locale. Guvernatoarea Sardiniei, Alessandra Todde, susține că insula riscă să devină „Cayenne-ul Italiei”.

Deținuții au ajuns în weekend la o bază militară de pe insulă, de unde au fost transportați sub escortă strictă către noua aripă de maximă securitate a penitenciarului din Uta. Identitățile acestora nu au fost făcute publice.

Toți sunt supuși regimului special de detenție 41-bis, unul dintre cele mai restrictive din Italia, destinat în special membrilor organizațiilor mafiote. Regimul urmărește să împiedice deținuții să comunice între ei și să transmită ordine către membrii aflați în libertate.

Transferul celor 88 de persoane a ridicat la 183 numărul deținuților aflați sub regimul 41-bis în Sardinia, aproximativ un sfert din totalul național.

Guvernatoarea Alessandra Todde a criticat decizia, susținând că autoritățile centrale au acționat fără o consultare suficientă cu Sardinia și că penitenciarele insulei se confruntă deja cu probleme de personal. În februarie, sute de persoane au protestat la Cagliari împotriva transferării deținuților.

„Guvernul a acționat într-un mod unilateral și arogant, tratând Sardinia ca pe Cayenne-ul Italiei”, a declarat Todde, făcând referire la celebra închisoare din Guyana Franceză, cunoscută drept „Insula Diavolului” și devenită celebră prin filmul „Papillon”.

Autoritățile italiene resping însă criticile. Ministrul adjunct al Justiției, Alberto Balboni, a acuzat-o pe Todde de ipocrizie și a amintit că proiectul noii aripi a penitenciarului din Uta a fost inițiat de un guvern anterior, în care era implicat partidul acesteia.

Transferul face parte, potrivit unui oficial penitenciar italian, dintr-un plan de concentrare într-un număr mai mic de închisori a deținuților condamnați la detenție pe viață și aflați sub regimul 41-bis. Sardinia are o tradiție de a găzdui astfel de deținuți, în special în anii 1990, în perioada represiunii împotriva mafiei siciliene.

Regimul 41-bis presupune izolarea strictă a deținuților. Aceștia petrec până la 23 de ore pe zi în celule și au dreptul la o singură oră de activitate fizică, într-un grup foarte restrâns. Interacțiunile și conversațiile sunt atent monitorizate pentru a preveni transmiterea de ordine sau informații între membrii organizațiilor criminale.

Decizia readuce în atenție și fosta închisoare de pe insula Asinara, supranumită „Alcatrazul Italiei”, unde au fost deținuți în trecut lideri mafioți precum Toto Riina și Raffaele Cutolo. Penitenciarul a fost închis în 1997.