Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

De ce s-au uscat puieții plantați la Mălăiești, raionul Orhei? Explicațiile unui expert

27 Aug. 2025, 12:14
 // Categoria: Actualitate // Autor:  Realitatea.md
27 Aug. 2025, 12:14 // Actualitate //  Realitatea.md

Campania națională de împădurire înregistrează o rată de prindere a arborilor de aproape 70%, un indicator considerat bun de specialiști. Totuși, unele sectoare, cum este cel de la Mălăiești, raionul Orhei, înregistrează rezultate sub media națională, fiind necesare intervenții suplimentare și replantări, scrie moldova1.

Împădurire cu eşec la Orhei. Puieții plantați toamna trecută s-au uscat, iar autoritățile promit să afle cauza

Expertul în mediu Ruslan Nercaș atrage atenția asupra provocărilor reale, dar și a alegerilor strategice în privința speciilor de arbori plantați, cu impact pe termen lung asupra microclimatului și ecosistemului național.

„Nu avem o catastrofă, dar va fi nevoie de intervenție și de replantat anumite sectoare, care au fost mai problematice”, a declarat expertul.

Situația de la Mălăiești este explicată prin natura solului și condițiile climatice din primăvara acestui an.

„Plantarea s-a făcut în mare parte pe suprafața unui fost lac, ceea ce înseamnă sol compactat, ceea ce înseamnă sol foarte sărac în nutrienți pentru plante. Și, dacă ne referim la aceeași situație de la Mălăiești, unul din factorii care au mai afectat rata de prindere a copacilor a fost și înghețul din primăvară, care a fost unul foarte târziu și a afectat în special soiurile de copaci mai vulnerabile – stejarul roșu”, a atenționat Ruslan Nercaș.

De la lansarea Campaniei de împădurire, în Republica Moldova au fost plantați puieți pe terenuri considerate degradate și cu bonitate scăzută. Speciile de arbori răspund diferit la condițiile de sol și climă. Dacă salcâmul – considerat invaziv – s-a prins aproape integral, alte specii au avut dificultăți.

„Dacă ne uităm peste celelalte soiuri plantate – salcâmul, care este o specie invazivă, rata lui de prindere este aproape 100 de procente. Avem de ales între plantarea unor soiuri invazive, riscând să ne acapareze și celelalte terenuri decente, sau optăm pentru niște copaci seculari ce urmează să ne creeze microclimatul țării noastre pe ani înainte, nu să o transform într-o pădure, dar s-o transformăm într-o industrie de generare a lemnului pentru foc și încălzire”, a mai declarat Nercaș.

Ruslan Nercaș a făcut apel la responsabilitate colectivă atât în ceea ce privește plantarea, cât și îngrijirea post-plantare, afirmând că împădurirea are roluri multiple, inclusiv de prevenire a eroziunii și combatere a deșertificării.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.