Au rămas doar nouă zile până la alegerile parlamentare, iar cetățenii Republicii Moldova cu drept de vot pot verifica dacă au fost incluși în listele electorale și la ce secție de votare trebuie să se prezinte pentru a-și exercita dreptul la vot. Lista electorală este documentul ce cuprinde toți cetățenii cu drept de vot care domiciliază ori își au reședința temporară valabilă pe teritoriul unei secții de votare.

Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală și la o singură secție de votare.

Pentru a verifica la ce secție de votare sunteți inclus în lista electorală de bază, intrați pe pagina web alegator.md, faceți click pe „Verifică-te în RSA” (Registrul de Stat al Alegatorilor), introduceți IDNP-ul dvs., bifați căsuța pentru a confirma că nu sunteți robot și va apărea numărul secției de votare, adresa sediului și numărul de telefon fix.

De asemenea, este important să cunoașteți că, în perioada 8 – 14 septembrie curent, puteți să verificați la sediul biroului electoral al secției de votare dacă datele ce vă privesc sunt corect înscrise în lista electorală. Totodată, puteți cere să fiți inclus sau exclus din listă, să fie corectate eventuale erori cu privire la datele dvs. sau ale altor alegători. Pentru efectuarea oricăror modificări, trebuie să prezentați actul de identitate.

Tot pentru a afla la ce secție veți vota, intrați pe pagina web https://alegator.md, faceți click pe „Verifică-te în RSA” sau intrați pe pagina https://verifica.cec.md, apăsați pe „Află unde să votezi”, selectați adresa de domiciliu și va apărea aceeași informație despre secția de votare asociată adresei dumneavoastră.

Atenție! Dacă vă prezentați la secția de votare în ziua alegerilor, însă constatați că ați fost omis din lista electorală de bază, prezentați actul de identitate cu dovada că locuiți în raza teritorială a secției de votare respective și veți fi inclus ulterior în lista electorală suplimentară.

Potrivit Comisiei Electorale Centrale, alegătorii din localitățile din stânga Nistrului pot să-și exercite dreptul de vot la oricare secție de votare distinctă constituită pentru aceștia pe teritoriul aflat sub jurisdicția constituțională a autorităților R. Moldova.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#alegeri2025 #CEC #verifica lista

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.